Note

„Seniori și Doamne” de Terry Pratchett

, 0

„Seniori și Doamne” de Terry Pratchett

 

E greu să rămân subiectiv când vine vorba despre Lumea Disc a lui Terry Pratchett. În mod cert, ceea ce va urma în acest articol va reprezenta un elogiu, o încântare de băiat care a avut ocazia să evadeze într-o lume de basm. Nu mai știu dacă am spus și cu altă ocazie sau nu, dar prima mea întâlnire cu seria a avut loc de un Crăciun. Cândva, demult…

Am primit cadou primele trei cărți ale seriei. Îmi păreau ciudate, în special datorită coperților realizate de Josh Kirby. Am început să le citesc. Prima carte m-a băgat în ceață. Nu-mi dădeam seama dacă-mi plăcea sau nu. Unele chestiuni mă amuzau, altele mi se păreau cam… aiurea. Am trecut la volumul al doilea, parcurs în aceeași notă. Aveam momente în care-mi ziceam „Nu, nu e genul meu”, dar ceva din stilul autorului mă făcea să mai dau o pagină, apoi încă una. Am ajuns și la al treilea volum. De data aceasta, am gustat mult mai mult scriitura. Suficient ca, atunci când a apărut în traducere a patra carte, s-o cumpăr.

(continuarea articolului poate fi citită în nr. 47 din Revista de suspans)

„Un polițist în spațiu” de Nic Dobre

, 0

„Un polițist în spațiu” de Nic Dobre

 

După ce am citit primul roman scris de Nic Dobre, am tras anumite concluzii și mi-am exprimat curiozitatea de a vedea cum va evolua autorul în următorul volum. Printre plusuri remarcam acuratețea laturii științifice și modul natural în care aceasta era inserată în carte, fără a afecta ușurința lecturii. De asemenea, cartea avea ritm, fără ca asta să dăuneze părții descriptive. Partea de minusuri era reprezentată de personaje, care mi s-au părut prea schematice, cu reacții care nu m-au convins și cu un mod de relaționare ce nu mi-a stârnit empatia. Am notat și unele exprimări stângace, ori anumite erori, pe care însă le-am considerat rezultatul faptul că autorul încă „își forma mâna”. Și desigur, unele rezolvări deus ex machina, la care însă îmi exprimam rezerva, deoarece era vorba de o serie și mă puteam aștepta ca explicațiile să vină în următoarele volume.

Ca impresie generală, romanul mi s-a părut optimist, un lucru remarcabil în literatura actuală, și încadrabil în genul de SF din perioada anilor 60-70. Dacă-mi amintesc bine, am zis că are un iz de Cireșarii, de „Clubul Temerarilor” – comparație făcută în mod apreciativ, nu pentru discreditare.

(continuarea articolului poate fi citită în nr. 47 din Revista de suspans)

„Tenebre. Labirintul” de Daniel Timariu

, 0

„Tenebre. Labirintul” de Daniel Timariu

 

tenebre-labirintul-daniel-timariu

Spuneam despre primul volum al seriei Tenebre, Cazul Laura, că pune piatra de temelie a unei serii care aștept să mă farmece în continuare cel puțin la fel de mult. Afirmam lucrul cu pricina în pofida unor mici scăpări descoperite în cadrul intrigii – una dintre ele datorată neatenției, alta unei abordări prea criptice, care nu i-a permis cititorului să descifreze complet deznodământul.

Toate acestea mi s-au părut, însă, neajunsuri minore. Textul mă entuziasmase prin ideea sa, prin stilul de scriere. Căci Daniel Timariu are un har aparte pentru poveștile ce îmbracă locuri și evenimente. Așa se face că, profitând de bogatul filon mitologic bănățean, în care s-au împletit legendele mai multor popoare și etnii, a inventat o poveste despre un detectiv timișorean capabil să comunice cu Lumea Tenebrelor – locul bântuit de ființe supranaturale.

(continuarea articolului poate fi citită în nr. 83 din Gazeta SF)

„Efectul Mandela” de Petru Berteanu

, 0

„Efectul Mandela” de Petru Berteanu

 

Petre Berteanu - Efectul Mandela

Primul roman al lui Petru Berteanu, Cumsecade, mi-a plăcut mult. Am apreciat talentul cu care autorul a zugrăvit un oraș pentru a-l transforma în personaj. În loc să vorbească despre culoarea ochilor, ten, lungimea părului, statură, el a descris momente, grupuri de oameni, tipare colective. Cei-ce-stau-la-coadă, cei-ce-pândesc-în-bloc, etc. și-au făcut loc în paginile cărții, conferind originalitate unei anchete detectiviste. Adăugând la toate astea un talent deosebit de a surprinde în doar câteva cuvinte esența unui loc, a unui eveniment, a unei povești, a rezultat un roman cu o savoare aparte. În acest context nu este, cred, întâmplător, că el a fost laureat la Festival du premier roman de la Chambery, Franța.

Pasul următor pentru Petru Berteanu a fost să se apuce de o serie crime. A acceptat provocarea și, astfel, Efectul Mandela a devenit primul volum al Bibliotecii de pe scări.

(continuarea articolului poate fi citită în nr. 80 din Helion Online)

„Aripile tatălui” de Teodora Matei

, , 0

„Aripile tatălui” de Teodora Matei

 

Teodora Matei, Aripile Tatălui

Teodora Matei a publicat deja, în doi ani și jumătate, o serie de romane SF&F, crime și romance, precum și un volum de povestiri polițiste. Paradoxal, proza scurtă fantasy, cea cu care a început să fie cunoscută publicului românesc prin intermediul revistelor online de gen, a rămas pe plan secund. Cu excepția Stăpânului castelului, revizuit și dezvoltat, care s-a transformat într-un roman de succes.

La Sci+Fi Fest 2017 a venit vremea ca și o parte dintre creațiile despre care spuneam mai devreme să fie reunite într-un volum. Mai precis șapte texte, unele datând din perioada debutului, altele mai recente.

Cartea este deschisă de Al cincilea anotimp, povestea unui doctor care începe să aibă viziuni ciudate odată cu internarea unei paciente aflate în stare de inconștiență. Considerând inițial că totul e un vis ciudat, intrigat mai apoi, doctorul începe să caute sensul a ceea ce pare a fi o poveste de dragoste, cu care nu știe ce poate avea în comun.

(continuarea articolului poate fi citită în nr. 80 din Helion Online)

„Îngropat de viu” de Dan Rădoiu

, 0

„Îngropat de viu” de Dan Rădoiu

 

Pe Dan Rădoiu l-am descoperit încetul cu încetul. Nu știam nimic despre el până în momentul în care a publicat, la editura Crux, volumul Povestiri de la marginea realității. Deși am auzit păreri bune despre carte, încadrarea ei în zona horror m-a determinat să ezit în a o citi.

Am aflat apoi că ține ateliere creative, iar ideile sale păreau să fie apreciate de participanți. Față în față ne-am cunoscut abia anul trecut, la AntareSFest. La fel cum l-am văzut în poze, s-a dovedit a fi un individ jovial, cu mult bun simț – genul de om a cărui prezență simți că te încarcă pozitiv. La puțină vreme după aceea i-a apărut la editura Tritonic thrillerul Îngropat de viu. Fiind pe un teren pe care-l puteam gusta, am făcut pasul și l-am încercat.

(continuarea articolului poate fi citită în nr. 46 al Revistei de suspans)

„Omnium” de Florin Stanciu

, 0

„Omnium” de Florin Stanciu

 

Așteptam de multă vreme debutul lui Florin Stanciu. Citisem câteva dintre povestirile lui – posibil pe toate, ținând cont că autorul nu a publicat multe – apărute sub pseudonimul Irving T. Creve. Nu l-am întrebat niciodată de ce a ales tocmai acel nume, nu foarte la îndemâna vorbitorilor de limbă română, dar m-am bucurat când am aflat că romanul său de debut va fi publicat sub numele real.

Știindu-l pasionat de știință – el însuși fiind implicat în genetică  – și orientat mai degrabă către hard SF, genul meu preferat, e de înțeles că așteptările mele în ceea ce privește acest volum erau justificate.

Începutul nu m-a dezamăgit deloc. Dimpotrivă, m-a pulverizat. Era exact acel hard SF pe care-l adoram la o serie de opere anglo-saxone și-l regăsisem prea puțin în literatura autohtonă. (continuarea articolului poate fi citită în nr. 46 al Revistei de suspans)

„Eu 2.0” de Dan Doboș

, , 0

„Eu 2.0” de Dan Doboș

 

dobos_eu20_science-fictionAm fost entuziasmat de romanul „DemNet”. Avusesem emoții, recunosc, pentru că ștacheta era ridicată destul de sus după trilogia Abației. Noul roman s-a dovedit a fi de cu totul altă factură, din punct de vedere al genului, dar la fel de bun calitativ. Și, evident, lăsa loc pentru continuare. Care, aveam să aflu, urma să se concretizeze în două volume: „Chabilla”, preconizat să apară în 2013 și „Heetry”, programat pentru 2015.

Lucrurile n-au mers cum au fost anunțate. În ceea ce privește actul artistic, se întâmplă uneori ca acesta să nu se coacă pe cât de repede și-ar dori autorul. Din păcate, în cazul de față, prin 2014 Dan Doboș a anunțat chiar că renunță să mai scrie SF. Recunosc că am fost dezamăgit și am tot sperat să revină asupra deciziei. Mai mult, l-am bătut la cap cu asta cu fiecare ocazie în care ne-am întâlnit. Și firește că m-am bucurat enorm când am aflat despre volumul de față, care cuprinde șapte povestiri din universul DemNet. Nu era ceea ce așteptam, dar făcea parte din aceeași categorie. (continuarea articolului poate fi citită în nr. 82 al Gazetei SF)