– un volum din universul Frontierei –
20 noiem
brie 2016
Editura Tritonic
286 pag.
ISBN 978-606-749-191-3
Introducere
Acest roman s-a dezvoltat din alt fir narativ al proiectului complex din care s-a desprins şi Vraciul de pe norul interior. Când m-am decis să mă aplec asupra ideii respective şi s-o dezvolt, undeva în cursul anului 2015, am întâmpinat o serie de probleme. Mi-am dat seama că primul capitol – scris pe când mă înhămasem la acel proiect – nu era un punct de pornire potrivit. Dimpotrivă, locul lui era mai aproape de finalul romanului, iar acum se află aproximativ în capitolul 12. Acţiunea trebuia să înceapă mai devreme. În timp ce scriam de zor la noul cadru, am realizat că nici acesta nu era locul din care trebuia să încep. Un alt personaj trebuia introdus în scenă mai repede, prin urmare am reluat demersul. Cel de-al doilea „început” se regăseşte acum în capitolul 7. Spre marea mea frustrare, în timp ce lucram la al treilea „început” (care acum a devenit capitolul 4), am reuşit în sfârşit să înţeleg care era elementul central asupra căruia doream să mă concentrez – cu alte cuvinte, esenţa cărţii: rasa linni. Privind în urmă, nu-mi dau seama cum de nu-mi fusese clar acest aspect din prima clipă, când toată ideea romanului se învârte în jurul acestei specii. Ulterior, după finalizarea manuscrisului, acesta a ajuns sub ochii unei persoane care vedea ca punct potrivit de pornire acel capitol 12, în ideea că astfel romanul ar fi devenit mai antrenant, plin de suspans – în stilul filmelor SF actuale. Adică exact ce nu doream eu de la carte, deşi, în primă fază, mă lăsasem vrăjit de scenariul de tip hollywoodian.
Din păcate, nici ajuns în punctul de la care cartea are sens să înceapă, lucrurile n-au fost uşoare. Câtă vreme rasa linni era doar un element de decor, era uşor să mă joc cu ea. Dar, odată ce o transformasem în punctul în jurul căruia pivota întreaga acţiune, era nevoie să o definesc cât se poate de clar. Am pornit de la cele câteva referinţe plasate în romanul Frontiera şi am început să lucrez. Dar demersul era anevoios. Pe măsură ce lucram la dezvoltarea ei, noi şi noi elemente îşi făceau apariţia, completând cadrul. Lucru bun – căci însemna că îi confeream substanţă – dar care complica munca. Am început să lucrez alături de un bun prieten de-al meu, Călin Wurm, la mediul natural. Iniţial, gândisem specia ca respirând clor, dar Călin m-a convins să alegem compuşi ai sulfului, pe care i-a organizat astfel încât să permită existenţa unei civilizaţii bazate pe ei. Apoi a venit dificila muncă de creare a limbajului – de fapt, a modului în care puteam traduce limbajul lor pentru a fi pe înţelesul cititorilor. Din nou, ore de muncă, încercări, modificări, până am găsit varianta corectă. Şi, până s-a produs asta, linnii deja ajunseseră să aibă o familie cu cinci membri, o tehnologie coerentă, o viaţă socială, economică şi politică.
Când totul a fost gata, am decis să urmez sfatul mai multor cititori şi să inserez, la final, câteva planşe şi descrieri ale speciilor extraterestre prezente în carte. Îmi place să cred că au ajutat la o mai bună înţelegere a romanului. Cu sprijinul lui Bogdan Hrib şi al lui Michael Haulică, el a fost lansat la Târgul de Carte Gaudeamus.
Intriga
Ceòl Mór trece prin schimbări climaterice dramatice. Îngrijorată, una dintre naţiunile linni de pe planetă trimite o delegaţie către Consiliul Tuturor Lumilor, pentru a cere ajutorul raselor mai dezvoltate tehnologic din universul cunoscut.
Dar ajutorul e dificil de trimis, întrucât acordurile cu linni prevăd restricţii în ceea ce priveşte folosirea tehnologiilor.
Primire
În 2017, romanul a fost nominalizat la premiul RomCon.
„Mai ales dacă sunteţi fani SF şi fantasy, este o lectură de care n-o să vă pară rău.” (Cristina Mitrea, 4arte.ro)
„Nici în „Ultimul flux” nu vom întâlni super-eroi cu puteri nebănuite sau maşinării de luptă demne de filme de Oscar.” (Teodora Matei, Gazeta SF)
„Romanul are ceva solar, luminos şi optimist în toată construcţia lui şi mai ales în stilul şi tonul folosite de autor.” (Dana Burda, Literatura pe tocuri)