Luna asta, preț de câteva zile, a dat un pic de geruleț, așa, ca de iarnă. Nu foarte-foarte, pentru că pe vremea mea minus șase, minus șapte grade reprezenta o temperatură obișnuită. Alea cu minus douăzeci, minus douăzeci și cinci erau provocările. Dar astea sunt vremurile acum. Într-o zi, am avut preț de câteva ore și un pic de făină de zăpadă pe jos. Mda, hai să-i spunem iarnă. 🙂
Bun, dacă ianuarie-i gata, să punem și de-un mici sămădaș.
De-ale scrisului
A fost o lună când am terminat o povestire SF: Cântecul neauzit al hărții. Pe care o veți putea citi în următorul meu volum de povestiri, ce va include opt texte și e aproape finalilizat. Estimez că, undeva, în prima jumătate a lunii februarie va fi gata. Mai vorbim pe-atunci. În ceea ce privește povestirea, vorbește despre un pustnic care, cu ajutorul unui mecanism sofisticat, poate zămisli oameni după trebuința unei așezări din vecinătate.
De-ale cititului
Luna asta am dat gata cinci volume: o antologie SF reușită, un fantasy ciudat rău (dar extrem de original, inspirat de legendele și mitologia africană), un fantastic românesc chiar simpatic (mai mult o alegorie) și două albume de bandă desenată. Best of the best: Coke en Stock, albumul cu numărul 19 din seria Tintin a lui Hergé. Mai multe nu zic, pentru că aceia care mă urmăresc pe Facebook știu că postez acolo impresiile despre capitolul ăsta (care se găsesc și pe Goodreads).
De-ale vizionatului
Surprinzător, anul acesta am reușit să văd deja cinci filme! E mai mult decât am văzut uneori într-un an întreg. Știu, pentru mulți e nimica toată, dar pentru unul ca mine care nu prea-și face timp pentru arta asta (și, când își face, se plictisește repede sau adoarme), e o performanță deosebită. 🙂 Nu știu cât o să mă țină, dar iaca ce-am văzut, în ordinea în care mi-au plăcut:
- The Great Debaters (2007, regia Denzel Washington). M-a prins drama asta istorică a cărei acțiune se petrece în perioada interbelică într-o Americă sudistă unde negrii aveau, teoretic, drepturi, dar se loveau de prejudecăți rasiale dure.
- Akira (1988, regia Katsuhiro Otomo). Probabil că multe lume cunoaște acest anime SF japonez, sau măcar manga ce a stat la baza lui. Eu văzusem, la viața mea, fragmente care nu m-au convins să mă uit mai departe. Și acum mi-a fost clar că nu e genul meu, dar am apreciat mult prima parte, cu un impact vizual și auditiv deosebit. Mi-a plăcut și restul, am apreciat și ceea ce a însemnat la vremea lui, plus faptul că n-a îmbătrânit urât. La categoria minusuri aș pune genul de incoerențe care m-au deranjat și la Blade Runner (pentru cum văd eu acțiunea).
- Indiana Jones and the Dial of Destiny (Indiana Jones #5) (2023, regia James Mangold). Nu aveam așteptări mari, doream doar să închei o aventură ce mi-a bucurat adolescența. Și mi-a satisfăcut nostalgia, chiar dacă nu e cine-știe-ce film. Dar nici rău nu mi s-a părut.
- Synchronicity (2015, regia Jacob Gentry). Multiversul și călătoria în timp realizate cu buget redus. Care se vede, dar nu afectează calitatea filmului. Pune un picuț mintea pe moațe, nu e ceva wow!, dar nu mi s-a părut nici slab. Undeva pe la mijloc.
- Rebel Moon: Part 1 – A Child of Fire (2023, regia Zack Snyder). Când încerci să faci un ceva care combină mai multe filme SF clasice, dar nu-ți iese asamblarea și ajungi la o aventură prin spațiu unde eroii sunt mai mult cu numele, iar originalitatea cam lipsește. N-a prea meritat timpul petrecut cu el.
Cam atât. 🙂