„Un polițist în spațiu” de Nic Dobre

„Un polițist în spațiu” de Nic Dobre

 

După ce am citit primul roman scris de Nic Dobre, am tras anumite concluzii și mi-am exprimat curiozitatea de a vedea cum va evolua autorul în următorul volum. Printre plusuri remarcam acuratețea laturii științifice și modul natural în care aceasta era inserată în carte, fără a afecta ușurința lecturii. De asemenea, cartea avea ritm, fără ca asta să dăuneze părții descriptive. Partea de minusuri era reprezentată de personaje, care mi s-au părut prea schematice, cu reacții care nu m-au convins și cu un mod de relaționare ce nu mi-a stârnit empatia. Am notat și unele exprimări stângace, ori anumite erori, pe care însă le-am considerat rezultatul faptul că autorul încă „își forma mâna”. Și desigur, unele rezolvări deus ex machina, la care însă îmi exprimam rezerva, deoarece era vorba de o serie și mă puteam aștepta ca explicațiile să vină în următoarele volume.

Ca impresie generală, romanul mi s-a părut optimist, un lucru remarcabil în literatura actuală, și încadrabil în genul de SF din perioada anilor 60-70. Dacă-mi amintesc bine, am zis că are un iz de Cireșarii, de „Clubul Temerarilor” – comparație făcută în mod apreciativ, nu pentru discreditare.

(continuarea articolului poate fi citită în nr. 47 din Revista de suspans)