„Tenebre. Labirintul” de Daniel Timariu
Spuneam despre primul volum al seriei Tenebre, Cazul Laura, că pune piatra de temelie a unei serii care aștept să mă farmece în continuare cel puțin la fel de mult. Afirmam lucrul cu pricina în pofida unor mici scăpări descoperite în cadrul intrigii – una dintre ele datorată neatenției, alta unei abordări prea criptice, care nu i-a permis cititorului să descifreze complet deznodământul.
Toate acestea mi s-au părut, însă, neajunsuri minore. Textul mă entuziasmase prin ideea sa, prin stilul de scriere. Căci Daniel Timariu are un har aparte pentru poveștile ce îmbracă locuri și evenimente. Așa se face că, profitând de bogatul filon mitologic bănățean, în care s-au împletit legendele mai multor popoare și etnii, a inventat o poveste despre un detectiv timișorean capabil să comunice cu Lumea Tenebrelor – locul bântuit de ființe supranaturale.
(continuarea articolului poate fi citită în nr. 83 din Gazeta SF)
Am fost entuziasmat de romanul „DemNet”. Avusesem emoții, recunosc, pentru că ștacheta era ridicată destul de sus după trilogia Abației. Noul roman s-a dovedit a fi de cu totul altă factură, din punct de vedere al genului, dar la fel de bun calitativ. Și, evident, lăsa loc pentru continuare. Care, aveam să aflu, urma să se concretizeze în două volume: „Chabilla”, preconizat să apară în 2013 și „Heetry”, programat pentru 2015.
