Încă de pe când aveam 12-13 ani, răspunsul meu la întrebarea „Care e cea mai mare dorință a ta?” a fost „Să aflu mereu câte puțin din cum funcționează universul ăsta din care fac parte”. Da, știu, sunt un monstru insensibil că asta vine pe locul întâi al priorităților mele,…
(fragment) Linniul înota lent. Numele său era o simfonie cu succesiunea allegro-adagio-menuet-presto. Era obosit. Tăia lichidul sulfurat cu gesturi largi, mişcându-şi leneş cele patru tentacule. Schimbul de lucru din ziua aceea fusese foarte solicitant. Verificase personal ca fiecare produs al comenzii să funcţioneze ireproşabil şi să fie ambalat cu grijă.…
Unul dintre proiectele la care lucrez acum e un roman polițist care n-are nicio legătură cu seria Vagabond. Stați liniștiți, n-am uitat de volumul cu numărul cinci. Va veni și vremea lui. 😉 Trebuie să recunosc că nu-mi este ușor să încep o nouă carte polițistă. Mă simt ca atunci…
Sindromul Charlotte reprezintă o patologie specifică dependenţilor de Ubik-uri. Ei devin atât de absorbiţi de programele în care-şi petrec majoritatea timpului, încât ajung să creadă că aceea e realitatea. În timp, dezvoltă manifestări paranoice şi schizoide şi ajung să creadă că tot ce e în afara bulei lor reprezintă o…
Am citit opt povestiri din numărul 4/2020 al revistei Galaxia 42 – trei scrise de autori români, cinci de autori străini (chinezi). Calitativ, cinci texte mi-au plăcut, două mi s-au părut acceptabile, iar unul nu mi-a plăcut. Teodora MATEI – Kalashnikov Ocupanții unei stații spațiale sunt prinși în activități de…
(fragment) Morfeu îi conduse într-o încăpere plină de dulapuri vechi, prăfuite. Într-un capăt al ei era o ușă întredeschisă spre altă încăpere. Prin crăpătura subțire se zărea un cadru de pat metalic acoperit de o saltea mizerabilă. Oliver nu se înșelase, moșul avea un loc unde-și lăsa clienții să se…
Așa cum am mai spus deja, lucrez la un nou roman din Universul Frontierei. Va fi primul dintr-o mini-serie ce va cuprinde, cel mai probabil, trei volume. Spre deosebire de celelalte cărți din univers, care se pot citi fiecare, independent, cele din mini-serie vor fi legate unele de altele. Dacă…
Mi se pare că o continuare stă mereu sub semnul unui risc major: acela de a fi o ciorbă reîncălzită, care nu mai aduce nimic nou, ci doar bate apa-n piuă folosind aceeași recuzită. Desigur, riscul scade când autorul își imaginează de la început o serie de X volume, dozându-și…
Am citit șase povestiri din numărul 3/2020 al revistei Galaxia 42 – trei scrise de autori români, trei de autori străini. Calitativ, două texte mi-au plăcut, două mi s-au părut acceptabile, iar două nu mi-au plăcut. Cezarina ANGHILAC – Să te gândești la Claudia Cei care încalcă legea sunt incluși…
(fragment) Era orb şi surd. Nu ştia dacă mergeau pe o autostradă, ori pe un simplu drum secundar, dacă erau în mijlocul unui oraş aglomerat, ori băteau tărâmuri pustii. Avea doar senzaţii. Stranii, deformate, din care mintea sa dădea naştere unor prezenţe absurde. Un miros puternic, animalic şi un iz…
