Preferințe muzicale: Manowar

În seria aceasta de articole este vorba despre formațiile și interpreții mei preferați. Mai precis, despre un top al albumelor lor. Criteriile? Gusturile mele, evident.

MANOWAR

Prima dată când am ascultat muzica trupei era cândva, prin liceu. Clasa a X-a cred. Aveam un coleg pasionat de ea. Iar albumul, știu sigur, era Kings of Metal. Era ceva în soundul lor care îmi atrăgea atenția, dar nu pot spune că mi-au plăcut în mod deosebit (bine, bine, recunosc, savuram melodia Pleasure Slave, 🙂 deși nu știu cum am ajuns s-o ascult, că nu exista în versiunea de pe casetă, iar despre CD-uri nu prea auzisem pe vremea aia).

Declicul s-a produs însă ceva mai încolo, pe la începutul facultății, când am ascultat Carry On. După aia, am început să apreciez tot mai mult muzica trupei și mă amuz adesea spunând că nu se numește Man-O-War, ci Gay-O-War.

Albumul preferat rămâne primul pe care l-am ascultat, adică Kings of Metal, și e primul CD al formației pe care l-am avut în colecție. Dar și Gods of War e pe gustul meu și adesea îl ascult dacă sunt întors pe dos, pentru că mă ajută să-mi revin.

Albume excepționale:

Pur și simplu ador albumele astea! Mi se pare că, pe alocuri, ating perfecțiunea.

  • Fighting the World (1987)
  • Kings of Metal (1988)
  • Warriors of the World (2002)
  • Gods of War (2007)

Albume foarte bune:

Nu sunt în prima categorie doar pentru că albumele de acolo au un „ceva” în plus. Altfel, le ador și pe astea.

  • Into Glory Ride (1983)
  • Louder Than Hell (1996)
  • The Lord of Steel (2012)

Albume bune:

Au momentele lor faine. Dar mi se pare că, per ansamblu, nu sunt de calibrul albumelor din prima categorie și nu le pot pune nici în cea de „foarte bune”.

  • Battle Hymns (1982)
  • Hail to England (1984)
  • Sign of the Hammer (1984)
  • The Triumph of Steel (1992)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.