Galaxia 42 – nr. 6/2020 – povestiri

Opiniile exprimate aici n-au niciun fel de legătură cu teoria sau critica literară. Sunt doar criteriile și gusturile mele în materie de apreciere a literaturii. Blogul meu, timpul meu, opiniile mele. 🙂 Dacă vă interesează, luați de citiți. Dacă vreți chestii savante, atunci vă sfătuiesc să căutați în altă parte. 😉

Am citit cinci povestiri din numărul 6/2020 al revistei Galaxia 42 – două scrise de autori români, trei de autori străini. Dintre ele, două texte mi-au plăcut, două mi s-au părut acceptabile, iar unul nu mi-a plăcut.

Remus PAUL – Paloare

Am abandonat textul înainte să ajung la jumătatea lui, deranjat de numărul înfiorător de mare de repetiții, de erorile de logică și de frazele kilometrice, îmbârligate, pe care autorul nu le stăpânește.

Radu FILIP – Trupurile lor firave

Locuitorii unui sat sunt blestemați ca, pe măsura ce înaintează în viață, să împietrească progresiv. Bătrânii s-au obișnuit cu acest fenomen, care ajunge să-i transforme în obiecte de venerație pentru urmași, dar lucrurile nu mai sunt ușor de acceptat când blestemul ajunge să-i atingă pe cei care încă sunt în putere. Aceștia pleacă spre legendarele Insule de Smarald, unde se spune că ar exista un leac împotriva bolii. Mi-a plăcut cum e scrisă povestea, iar asta m-a ajutat să trec și peste unele erori de logică. Finalul e exact ce trebuie, se leagă frumos cu ideea, cu desfășurarea acțiunii.

Seth DICKINSON – În umbră, Morrigan

(traducere Miloș DUMBRACI)

Un military scifi în care omenirea se confruntă cu un adversar extraterestru cu o mentalitate complet străină pentru modul nostru de a gândi. Ideea e genială, după părerea mea. Din păcate, din punct de vedere literar, Dickinson nu are aproape nimic din ceea ce mă poate atrage. Parcurgerea textului cap-coadă a necesitat un efort uriaș din partea mea pentru a-mi păstra treaz interesul. Nu pot decât să mă gândesc ce ar fi scos Peter F. Hamilton dintr-o asemenea idee.

Michalis MANOLIS – Cam de-o China

(traducere Miloș DUMBRACI)

Pe Pământul suprapopulat și cu resursele aproape epuizate sosește un extraterestru care rezolvă problema foametei mondiale. Plata este simplă: periodic, dispar simultan sute de mii de oameni. Povestirea mi s-a părut superbă! Trimite la o serie de opere SF cunoscute (la unele direct, cum e cazul Sfârșitului copilăriei a lui Arthur C. Clarke, la altele indirect), totul cu o ironie și un cinism duse la extrem – ceea ce a făcut ca textul să reușească, simultan, să mă amuze teribil și să mă tulbure profund.

Dino HAJIYORGI – Planeta iubirii

(traducere Alexandru Lamba)

Doi îndrăgostiți sunt trimiși să exploreze o planetă. Dar ce te faci când, din cauze necunoscute, iubirea se transformă în ură și ajungi să împarți același spațiu cu persoana căreia îi dorești moartea? Ideea mi s-a părut interesantă. Totuși, faptul că roboții descoperiseră ce se întâmplase, dar informația i-a fost revelată cititorului abia la final, m-a făcut să mă simt păcălit.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *