Încă de pe când aveam 12-13 ani, răspunsul meu la întrebarea „Care e cea mai mare dorință a ta?” a fost „Să aflu mereu câte puțin din cum funcționează universul ăsta din care fac parte”. Da, știu, sunt un monstru insensibil că asta vine pe locul întâi al priorităților mele, când am o familie (pe care o iubesc mult), prieteni (care mi-s tare dragi), când în lumea asta sunt atâtea lucruri grave – schimbări ale climei, foamete, discriminare, boli, sărăcie etc. (care mă preocupă și pe mine într-o anumită măsură), când există atâtea idealuri frumoase – să ajuți lumea, să devii un om mai bun, să cauți iluminarea/mântuirea/pacea sufletului etc. (care de asemenea mă preocupă într-o anumită măsură).
Asta e, ce să-i fac! Ăsta sunt. Ca să scurtez, vreau să aflu „de ce”-uri din acest univers pe care-l găsesc fascinant. Adică mă topesc după partea științifică (evident, de-aia îmi place enorm și SF-ul, cu accent pe S). Și, cum revista Galaxia 42 are o rubrică științifică, ba încă una ținută de un om care-mi place (atât ca om-om, cât și ca om-de-știință), adecătelea Florin Stanciu, m-am delectat cu ea și am zis să v-o pun la îndemână, în caz că vă interesează vreunul dintre subiecte.
Încă o mică precizare: articolul l-am băgat la categoriile „Info”, pentru că prezintă informații, și „Speculații”, pentru că știința e ceva în continuă dezvoltare. Adevărul descoperit azi se poate dovedi mâine un adevăr parțial, un caz particular, ori o concluzie eronată. Tocmai de-asta eu „cred” în știință, fiindcă se îmbunătățește continuu.
Gata cu vorbăria inutilă, hai să vedem ce zice Florin:
Magia care funcționează (Galaxia 42 #1) – e perfect pentru ziua de azi, când suntem asaltați de tone de informații, încât e greu să discernem între adevăr și fake news, mai ales că s-a ajuns la impresia falsă că o opinie are aceeași valoare ca un fapt documentat. Articolul prezintă pașii pe care-i urmează o metodă științifică pentru a fi validată. Mi-a plăcut foarte mult următorul paragraf:
„Metoda științifică necesită timp și resurse. Acesta este și motivul pentru care este dificil „să faci știință”, fapt care pe mulți îi descurajează, îi face să evite sau chiar fac o adevărată aversiune față de o asemenea abordare. Oamenii sunt ființe emotive care reacționează de multe ori impulsiv și care doresc rezultate maxime cu efort minim. Știința nu are cum să funcționeze așa…”
Virusul minții de Richard Brodie (recenzie) (Galaxia 42 #2) – prezentarea volumului lui Richard Brodie Virusul minții. Cum poate fi de folos o știință revoluționară, Memetica, unde memetica este o teorie științifică a cărei ambiție ar fi să unească biologia, psihologia și știința cognitivă.
Mema este o unitate de informație aflată într-o minte, a cărei existență influențează evenimentele în așa fel încât mai multe copii ale sale se crează în alte minți.
Suntem programați cu meme de când ne naștem și trăim toată viața influențați de ele. Memele și cultura sunt atributul inteligenței speciei noastre, iar înțelegerea proceselor din spatele lor necesită o nouă abordate și anume cea interdisciplinară oferită de Memetică.
Citind recenzia, curiozitatea mea a fost ațâțată și volumul a intrat pe lista cărților pe care-mi doresc să le cumpăr în perioada următoare. Pare un subiect foarte interesant. Concluzia lui Florin mi-a plăcut și ea:
Memetica mai are până să devină o știință propriu-zisă. Ii lipsesc deocamdată studiile și experimentele publicate, care în opinia mea presupun procesarea unui număr imens de date (Big Data) și suportul consistent al inteligenței artificiale.
Despre Telegonie (Galaxia 42 #2) – îmi place că, pe lângă faptul de a prezenta idei științifice, Florin încearcă să combată științific și ceea ce nu e știință, deși e prezentată ca atare. Tocmai pentru a ajuta persoanele interesate să vadă unde e granița dintre știința reală și cea inventată. Dar ce este această telegonie?
Telegonia este o teorie a eredității** în care se consideră că urmașii pot moșteni caracteristicile unui partener sexual anterior al părintelui de sex feminin.
(** Ereditatea a avut multe teorii de-a lungul timpului.)
Florin face o trecere în revistă a istoricului acestei teorii, a argumentelor aduse de ea și prezintă unele contra-argumente. M-a amuzat următoarea frază:
Deși sunt prezentate ca având un caracter științific, la o cercetare mai atentă, descoperim că sursele sunt inexistente sau în cel mai fericit caz acestea sunt „descoperirile științifice” ale unor sfinți preoți (știut fiind faptul că preoții sunt adevărați savanți în domenii inexistente precum „genetica cuantică”).
Am deschis cutia Pandorei? (Galaxia 42 #3) – articol foarte interesant și relevant azi, deoarece a fost scris când haosul mondial cauzat de pandemia de SARS-CoV-2 era abia în stadiul de început. Evident, prezentarea se face din perspectivă pur științifică – argumente pro și contra ipotezelor că virusul e natural, respectiv artificial.
Există vreun virus modificat intenționat de om, în vederea creșterii virulenței, contagiozității, care să fie funcțional? […] Am ajuns deja acolo? Am deschis oare cutia Pandorei?
În ziua de azi, când toți știm tot despre coronavirus, de ce a apărut el și de ce se răspândește 🙂 poate că e mai bine ca oricând să citim și niște analize științifice care nu încearcă să demonstreze că e alb sau negru, ci prezintă probabilități pe bază de argumente.