Preferințe muzicale: Led Zeppelin

În seria aceasta de articole este vorba despre formațiile și interpreții mei preferați. Mai precis, despre un top al albumelor lor. Criteriile? Gusturile mele, evident.

LED ZEPPELIN

Nu mai știu care a fost prima melodie Led Zeppelin pe care am ascultat-o. Nici când a fost asta. Dar știu că prima dată când mi-a atras atenția muzica trupei a fost undeva prin ’94, plus-minus un an, cu al patrulea album (cel fără nume). Și, deși consider Stairway to Heaven  o capodoperă, melodia care mi s-a lipit cel mai mult de suflet a fost The Battle of Evemore.

Deși au trecut atâția ani de când ascult grupul, ceva a rămas neschimbat, Primele patru albume mi se par fenomenale, cu o muzică și o sonoritate aparte, pe care o găsesc efectiv fermecătoare. Următoarelor albume, deși le consider atent lucrate, cu piese valoroase, îmi pare că le lipsește ceva. Un sound care exista pe acele prime albume și care a dispărut. Nu știu să-l definesc. Știu doar că, oricât ascult discografia formației, simt că se rupe ceva începând cu Houses of the Holy.

Bonham, Jones, Page și Plant. O combinație care, uneori, a cochetat cu geniul.

Primele albume pe care le-am avut au fost Led Zeppelin și Led Zeppelin II. Pe casete. Cred că le-am primit de ziua mea, cândva, prin 2005-2006. 🙂

Albume excepționale:

Pur și simplu ador albumele astea! Mi se pare că, pe alocuri, ating perfecțiunea.

  • Led Zeppelin (1969)
  • Led Zeppelin II (1969)
  • Led Zeppelin III (1970)
  • (albumul fără titlu) (1971)

Albume bune:

Au momentele lor faine. Dar mi se pare că, per ansamblu, nu sunt de calibrul albumelor din prima categorie și nu le pot pune nici în cea de „foarte bune”.

  • Houses of the Holy (1973)
  • Physical Graffiti (1975)
  • Presence (1976)
  • In Through the Out Door (1979)

Albume decente:

Putea lipsi din catalogul formației, dar e „cântecul de lebădă” al trupei, cu „resturi” care nu sunt rele, dar mai necesitau șlefuire.

  • Coda (1982)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.