Opiniile exprimate aici n-au niciun fel de legătură cu teoria sau critica literară. Exprimă doar criteriile și gusturile mele în materie de apreciere a literaturii. Blogul meu, timpul meu, opiniile mele. 🙂 Dacă vă interesează, luați de citiți. Dacă vreți chestii savante, atunci vă sfătuiesc să căutați în altă parte. 😉
Am citit șapte povestiri din numărul 2/2019 al revistei CSF. Dintre ele, șase mi-au plăcut, iar una mi s-a părut acceptabilă.
Alexandru LAMBA – Duh de abur și fum
Autorul imaginează cu mult har o istorie alternativă clockpunk ce are în prim plan un proces inchizitorial menit să determine, dintre invențiile realizate de savantul olandez Christiaan Huygens și Jerónimo de Ayanz y Beaumont, care se bazează pe știința cunoscută și care e „magică”, unealta diavolului. Excepțională, din punctul meu de vedere.
Dănuț UNGUREANU – În derivă
O întâlnire cosmică mai puțin fericită, cu un deznodământ neașteptat. Multe texte ale lui Dănuț Ungureanu au în ele o doză de umor (în general ironii subtile). De data aceasta, autorul mizează preponderent pe efectul comic, iar rezultatul mi-a plăcut mult.
Anamaria BORLAN – Nouă vieți
Povestirea relatează tocmai ce spune în titlu: nouă vieți succesive trăite de aceeași persoană. Partea dificilă a unui asemenea text este să nu te repeți cu aceleași povești la fiecare viață, devenind plicticos. Anamaria Borlan s-a descurcat bine din acest punct de vedere. Chiar dacă finalul e cel la care mă așteptam, povestirea mi s-a părut bună.
Bogdan MIHĂILESCU – Firul invizibil
Jurnalul unei călătorii prin spațiu. Are și pasaje care mi-au captat atenția, dar și pasaje care m-au plictisit, apărându-mi similare multor alte texte ce prezintă jurnalele o temă similară.
Dodo NIȚĂ – Nopțile albe ale Leningradului
Relatarea unei călătorii ce gravitează în jurul figurii lui lui Mihail Bulgakov. Nu știu dacă evocă o întâmplare reală peste care au fost suprapuse mici plăsmuiri onirice, ori totul e pură ficțiune. Cert e că prezintă un aer lejer, o ușoară „naivitate” specifică multor proze SF&F din perioada comunistă (nu știu când a fost scris textul, eu mă refer la faptul că seamănă, stilistic, cu cele de atunci) și m-a binedispus.
Mircea Liviu GOGA – Tablou cu Maestru
În încercarea de a trece ilegal granița, un om face un pact cu persoana nepotrivită. Un text cu accente horror, previzibil, dar bine scris. Și care nu apare trecut în cuprinsul revistei.
Sergiu SOMEȘAN – Bla-bla-bla, dom’ General
Testele armatei arată că copil de un an este (are potențialul de a deveni?) un adevărat geniu militar. O pastilă cu umor absurd. N-aș putea citi multe texte (sau texte prea lungi) cu genul acesta de idee, dar apreciez unul scurt când și când.