Vânătorii de capete

– seria Vagabond #1 –

20 mai 2016

Editura Tritonic

238 pag.

ISBN 978-606-749-097-8

 

Introducere

După experimentul făcut pe tărâmul romanului poliţist cu Pânza de păianjen, nu eram sigur dacă mai voiam să continui în acea direcţie. Reacţiile la romanul cu pricina s-au lăsat aşteptate multă vreme, ceea ce m-a făcut să-mi pun întrebări. Editorul meu, Bogdan Hrib, a avut grijă să mă încurajeze, cerându-mi să trec la pasul următor: o serie. Şi, până la urmă, m-am gândit că, dacă el era dispus să investească mai departe cu mine în această direcţie, de ce să mă mai frământ?

M-am hotărât foarte repede să folosesc drept cadru oraşul de care mă leagă totul: Alba Iulia. Demult, în copilărie, încercasem să scriu o povestire a cărei acţiune se petrecea aici. Acum mi se ivise ocazia să utilizez la scară largă decorul. În creionarea acţiunii am pornit de la un gând care m-a bătut o vreme, într-o anumită perioadă: aceea de a renunţa la luxul civilizaţiei pentru a încerca să trăiesc, măcar o perioadă, ca un cerşetor. Dacă tot n-am avut suficient curaj s-o fac în realitate, puteam măcar să mă joc în imaginaţie.

Personajului principal i-am împrumutat mai multe lucruri de la mine – începând cu numele (una dintre opţiunile părinţilor mei atunci când se gândeau cum să mă numească şi la care au renunţat în ultima clipă), continuând cu vârsta, experienţa în domeniul vânzărilor şi o serie de mici întâmplări şi amintiri din viaţa mea. Faptul că fiica lui cea mare are aceeaşi vârstă cu fata mea (acţiunea romanului se petrece în 2015) e rodul unei coincidenţe – sau, mai corect spus, a unei neglijenţe. Când am scris prima ciornă, Anda era doar în clasa a opta. Abia când am revenit asupra manuscrisului mi-am dat seama că trebuia să aibă parte de meditaţii, să dea teste pentru trecerea în clasa a noua, iar asta s-ar fi repercutat asupra protagonistului cărţii. Între varianta de a rescrie aproape toată cartea pentru a face loc acestui eveniment şi a schimba vârsta fetei, trecând-o în clasa a noua, comoditatea a optat pentru cea de-a doua.

Romanul a marcat o premieră, fiind prima mea carte a cărei lansare avea loc întâi la Alba Iulia. M-am bucurat foarte mult, mai ales că Bogdan vrea să facem din asta o tradiţie, celelalte patru volume ale seriei urmând să se lanseze, la interval de un an, în cadrul aceluiaşi eveniment.

Intriga

Dinu are 40 de ani, iar viaţa lui se învârte între familie, serviciu şi prieteni, în micul oraş Alba Iulia. În mintea sa au rămas însă vii visurile adolescentine, în care se vedea purtat de la izvoarele Nilului până pe culmea Everestului.

Din întâmplare, află de un criminal în serie care-şi alege victimele dintre vagabonzi. În clipa aceea, în mintea sa încolţeşte un gând: cum ar fi să se smulgă din rutină măcar pentru câteva zile, infiltrându-se în rândurile acelor oameni fără căpătâi? Să încerce să descopere asasinul, oferindu-şi măcar o copie palidă a aventurilor visate cândva, demult, pe vremea când viaţa părea plină de promisiuni?

Primire

În anul 2016, romanul a fost bestsellerul colecţiei Mystery & Thriller a editurii Tritonic.

„Este un policier sută la sută românesc şi a venit momentul să învăţăm să descoperim intrigile captivante cu iz naţional.” (Anamaria Ionescu, Revista de Suspans)

„Pe lângă misterul pe care l-a creat în paginile sale, mi-a oferit o plimbare binevenită prin Alba-Iulia şi împrejurimi.” (Natan Lupan)

„„Vânătorii de capete“ urmăreşte cel mai mediocru bărbat cu putinţă şi modul cum acesta se pune intenţionat în pericol, doar din dorinţa de aventură, dar o face introducând cititorul într-o lume reală şi conturată.” (Catharsis Writing)

„Un prim volum dintr-o serie care promite încă multe momente de aventură şi suspans.” (RecenziiCărţiBune.ro)

„Acţiunea e închegată, dialogurile sunt extrem de vii şi de multe ori amuzante, mai ales prin felul de a vorbi al personajelor, iar curiozitatea celui care citeşte este permanent în alertă.” (Cristina Mitrea, 4arte.ro)

„Lucian Dragoș Bogdan istorisește cu simplitate o poveste cu o intrigă ingenioasă și plauzibilă.” (Suspans cu George Arion)

„Chiar dacă nu toate personajele au fost suficient de conturate iar firul acțiunii s-a legat destul de greu pentru un roman polițist, autorul părând mai preocupat să întrețină misterul decât să-l dezvăluie treptat, lectura este agreabilă, iar romanul – dincolo de dificila încadrare în tiparele genului – bine scris.” (Inimă de carte)

Comentariile sunt închise.