Am citit șase povestiri din numărul 3/2020 al revistei Galaxia 42 – trei scrise de autori români, trei de autori străini. Calitativ, două texte mi-au plăcut, două mi s-au părut acceptabile, iar două nu mi-au plăcut. Cezarina ANGHILAC – Să te gândești la Claudia Cei care încalcă legea sunt incluși…
(fragment) Era orb şi surd. Nu ştia dacă mergeau pe o autostradă, ori pe un simplu drum secundar, dacă erau în mijlocul unui oraş aglomerat, ori băteau tărâmuri pustii. Avea doar senzaţii. Stranii, deformate, din care mintea sa dădea naştere unor prezenţe absurde. Un miros puternic, animalic şi un iz…
Probabil că unul dintre primele lucruri pe care-l pot spune despre „seria fără nume” este că… la un moment dat va căpăta unul. 🙂 Acum, într-o notă un pic mai serioasă, nu am un plan anume pentru serie. Deocamdată, știu că mi-au venit idei pentru încă două „anchete” ale lui…
La origine, acțiunea romanului trebuia să aibă loc în Portugalia. Dar întâmplarea a făcut să vizitez Polonia chiar în anul în care l-am scris. Și să-mi petrec câteva ore în Cracovia. Când am plecat de acolo, știam unde urma să-mi plase acțiunea noului romanț. Modificările nu s-au oprit aici. Scenariul…
Îmi amintesc că-i reproșam primului volum al seriei Sergiu Manta, Nume de cod: Arkon, lipsa unității. În opinia mea, cele două nuvele din care era format nu fuseseră sudate suficient de bine pentru a realiza un tot unitar. Consideram că autoarea încă nu reușise să facă pasul de la povestirile din…
(fragment) Monika își dedică timpul liber din ziua aceea pentru a intra prin magazine. Spre surprinderea ei, văzu că Łukasz îi scrisese la puțin timp după ce-i acceptase cererea de prietenie. Mă bucur că ne-am reîntâlnit, chiar și electronic. A trecut atâta timp de când nu mai știam nimic despre…
Ei bine, da! Lucrez la o serie care n-are nume. Care nici măcar n-a pornit cu ideea unei serii. Pur și simplu, am vrut să scriu o povestire detectivistă într-un cadru fantasy și mi-a plăcut atât de mult procesul de realizare al acestei combinații, încât mi-am dat seama că voi…
Nu mi-am făcut mari speranțe cu Pânza de păianjen. Am considerat (și sunt de aceeași părere și acum) că m-am achitat cât am putut de bine de sarcina de a scrie un roman polițist, dar nu mă așteptam să fie mai mult decât o provocare acceptată. Citesc rar cărți polițiste, mă…
Apărut în anul 2016, romanul Patimile doamnei ministru fusese anunțat ca fiind ultimul din seria Stelian Munteanu. Parcurgându-l, am avut într-adevăr senzația de final de drum, de personaje care-și iau „la revedere” unele de la altele și de la cititori. Știam, încă de pe atunci, că Bogdan Hrib plănuia să…
(fragment) Următoarele zile s-au derulat într-un amestec de nedumerire şi frustrare. Nedumerirea era a mea şi avea la bază frustrarea celor din jur. Care, la rândul ei, pornea de la decizia radicală de schimbare a vieţii pe care tocmai o luasem. – Suntem într-o perioadă dificilă – s-a străduit…