Din ce mi-am notat, se pare că am citit 60 de cărți în 2024.
Conform genurilor, am avut:
- 20 de volume SF
- 16 albume de bandă desenată
- 5 cărți fantasy
- 4 volume polițitse
- 3 cărți young adult
- 3 volume de poezii (cred că mă apropii de anul morții, altfel nu-mi explic)
Pe lângă astea, au mai fost alte genuri și subgenuri, cu câte 1 exemplar fiecare.
La comparația români vs. străini am stat așa:
- 43 străinezi
- 17 românași
Adică la 3 autori străini am citit 1 român. Cam același raport ca anul trecut. Sunt mulțumit de el.
În ceea ce privește rating-ul oferit de mine:
- 8 mi s-au părut excelente
- 20 mi-au plăcut mult
- 22 mi-au plăcut
- 6 mi s-au părut ok
- 4 nu mi-au plăcut
Au existat câteva surprize plăcute în anul încheiat. Asta nu înseamnă că sunt cele mai bune volume citite, ci doar că nu mă așteptam ca ele să mă impresioneze așa cum au făcut-o (poate pentru că știam prea puține despre ele, poate pentru că nu aveam (sau aveam alte) așteptări, poate pentru că îmi făcusem o primă impresie diferită înainte să le încep). Printre ele, aș menționa:
- Seria de romane grafice a lui Joe BENITEZ & Co. Lady Mechanika, o adevărată încântare din punct de vedere estetic;
- Romanul ApIscalips a lui G.P. ERMIN, dovada că și SF-ul românesc poate fi ancorat la ceea ce se scrie acum pe-afară;
- Volumul de poezii Selfie a lui Marcel VIȘA – am zis eu că se apropie anul morții;
- A.G. SAGA – Lemnuci, un produs destinat copiilor, dar cu care rezonează ușor și un adult (spun „produs”, nu „poveste”, pentru e un produs în sine – text + imagini + mod de prezentare).
Dintre decepții (adică au fost la o galaxie distanță de așteptările mele, în sens negativ) aș pomeni:
- The Land of Painted Caves a lui Jean M. AUEL, o încheiere jalnică a unei serii care m-a captivat;
- Jocul cu mărgele de sticlă a lui Hermann HESSE (cum poate fi același autor care a creat capodopera Siddhartha, îmi scapă);
- Le ciel lui tombe sur la tête din seria Asterix doar cu Albert UDERZO la timonă – ultimul lucru pe care mi-l doresc de la desenele superbe cu Asterix este să se amestece cu stilul specific Comics-urilor americane;
- Nicholas BINGE – Ascensiunea; n-a fost deloc ceea ce mă așteptam conform prezentării, în sensul că ideea care stă la baza poveștii e foarte interesantă, dar ceea ce a ales autorul să trateze pe baza ei și ceea ce mi-aș fi dori eu să exploateze a fost în direcții total opuse.
Au existat și unele lecturi care mi-au dat ecran albastru, m-au dus undeva unde nu mi-a fost clar ce stare am. Adică nu se pupă cu mine, clar, dar au „ceva” care m-a intrigat, a aprins un beculeț înăuntru. Un beculeț care habar n-are ce-i cu el, ce vrea de la viața asta. Dar există. Sunt chestii care încă se rumegă acolo, înăuntru – voi vedea eu cu ce rezultate (mă rog, între timp am văzut deja la unul dintre ele):
- Marlon JAMES – Black Leopard, Red Wolf
- Lavie TIDHAR – Stația Centrală
- Neil GAIMAN & Co. – Sandman #1: Preludii și nocturne
- Marjorie LIU & Sana TAKEDA – Monstrul 1: Trezirea
Cam așa. Și, mna, am continuat cu lecturi în română, engleză și franceză. Și mi-am luat ebook reader. Mai rămâne să încep să-l folosesc, dar important e că am făcut primul pas. 🙂