Decembrie aduce adesea finalizarea unor proiecte. În anul care tocmai a trecut, asta a însemnat:
De-ale scrisului
Romanul Pactul cu diavolul, ultimul din seria polițistă Vagabond, a fost lansat la târgul de carte Gaudeamus. E (aproape) sfârșitul unei etape. Spune „aproape”, pentru că intenționez să adun într-un volum toate povestirile seriei. Dar povestea lui Dinu este acum încheiată, a plecat de undeva și a ajuns altundeva, lucrurile sunt, ca să zic așa, rotunde. Nu exclud posiblitatea de a revizita cândva seria, ori de a scrie eventuale spin-off-uri, dar le dau o probabilitate mică. Mai curând sunt șanse să demarez proiecte grafice legate de ea, dar deocamdată astea sunt doar idei, fără nimic practic.
Tot în decembrie am finalizat o povestire fantasy, Dincolo de neguri sălășluiește lumina, care a și apărut în ultimul număr din 2024 al revistei „Galaxia 42”, dedicat genului fantasy. O puteți citi aici.
Povestirea pentru copii Blob, scrisă în 2023, a apărut în volumul al treilea al antologiei „Povești de noapte bună” publicate de Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba.
În același număr au apărut două traduceri noi făcute de mine: Miniaturi literare de Krzysztof T. Dąbrowski și Calul Negru de Jeremy Szal. Ambele au constituit provocări: prima include câteva texte care trebuie să aibă fix 100 de cuvinte fiecare, ceea ce a presupus o atenție specială acordată formulării, pentru a mă încadra în condiții. Al doilea a fost un fantasy destul de lung – cel mai lung text tradus de mine până acum, dacă nu greșesc. Dar mi-a plăcut s-o fac și sper că m-am descurcat onorabil.
De-ale cititului
Am recitit al doilea volum al seriei „Războiul bătrânilor”, Brigăzile-fantomă. John Scalzi a reușit să nu facă o ciorbă reîncălzită și să ofere o aventură plăcută, cu idei SF interesante, chiar dacă nu chiar la nivelul primei cărți.
Lemnuci de A.G. Saga a constituit o surpriză plăcută pentru mine. E un fantasy pentru copii, dar are „ceva” care prinde și la oamenii mari. Și e un produs în sine, de la copertă, la conținut, și la combinația text-imagine.
Robogeneza lui Daniel H. Wilson e un tehno-thriller foarte sumbru, dar imaginația macabră a autorului în realizarea diverselor combinații IA-om m-a impresionat.
Demoni I – Apă a fost în aceeași zonă de YA cu tineri care descoperă puteri magice precum alte cărți de gen, dar Laura Nureldin știe să scrie mai bine decât mulți dintre cei care au abordat teme similare.
Îngerul cauzalității, volumul care încheie trilogia „Jean le Flambeur” a lui Hannu Rajaniemi rămâne un proiect post-uman interesant, dar cu prea puțină carne pe oase pentru mine. Însă mi se pare că oferă un final bun seriei.
Astérix et la rentrée gauloise e un album care se adresează preponderent colecționarilor, incluzând BD-uri de 1-5 planșe realizate pentru diverse ocazii de cuplul Goscinny-Uderzo.
De-ale vizionatului
Am văzut comedia Nuntă pe bani – un proiect la fel ca altele ale lui Mircea Bravo, cu un umor molcom, ardelenesc, fără pretenții deosebite, dar un prilej potrivit de relaxare.
În noaptea de Revelion m-am uitat la Rebel Moon – Part Two: The Scargiver, un fel de „Cei șapte samurai” în spațiu, slabă de la început până la sfârșit. Dacă prima parte a fost slabă, dar a mai avut câte de cât ceva, asta a fost genul de film la care să-i trag pe oameni de mânecă și să le spun NU!
Am încercat să văd și Anul nou care n-a fost, dar sonorizarea de slabă calitate m-a determinat să renunț după un sfert de oră.
Unde ne-ntâlnim
În ianuarie 2025 nu știu dacă ne vedem. Poate doar la Cercul de scriere creativă Verbum de la Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba. Asta e, până începe anul să se miște, o luăm mai domol. 🙂