Impresii de fan SF despre scriitorii de SFFH de la noi și de dincolo (2)

Seria aceasta de articole cuprinde câteva date și opinii legate de autorii de SFFH de la noi și de dincolo care-mi plac. Și de ce-mi plac. Adică ăia de la care sunt mari șanse să cumpăr cât mai multe cărți, sau, dacă mai sunt în viață, să aștept următorul volum. Astea-s gusturile mele, deal with it. 🙂

Alastair Reynolds

Are niște idei grandioase despre cum ar putea arăta viitorul și despre ce mistere ar putea ascunde universul. Scrie hard-SF, scrie fain rău, îmi pune imaginația și capacitatea de abstractizare la contribuție, știe să creeze lumi, iar partea științifică e solidă (autorul preferă să nu apeleze la „scurtăturile” destul de improbabile ce fac parte din recuzita SF). Are un stil echilibrat, cu accente destul de pesimiste pe alocuri. Personajele au povești complexe, dar reacțiile lor nu-mi par întotdeauna realiste, adică nu curg mereu natural, ci uneori dau impresia că se comportă cum are nevoie autorul.

La momentul actual, este scriitorul meu preferat.

  • Revelation Space – un univers fenomenal! Nu este o serie per se, deoarece unele texte sunt legate, dar altele doar împart același cadru, aceleași specii și tehnologii. Universul cuprinde șase romane (cu un al șaptelea în pregătire), precum și o serie de povestiri și nuvele. Civilizații extraterestre superb construite, direcții de evoluție ale speciei umane excelent detaliate, tehnologii și speculații științifice plauzibile și niște idei despre univers de-a dreptul fabuloase (Inhibitorii ce plasează capcane în spațiu pentru a afla când o specie atinge un nivel tehnologic periculos mi s-au părut wow!) Faptul că mă fascinează în ciuda faptul că e un univers oarecum dark vorbește de la sine.
  • Poseidon’s Children – o serie excepțională! Pentru mine, este un exemplu despre cum se construiește o poveste privind colonizarea spațiului, cu proiecte grandioase, transumanism, aventuri. Și toate astea într-o cheie preponderent optimistă, luminoasă – adică o abordare pe gustul meu. Trei romane (primele două legate unul de altul, în timp ce al treilea poate fi citit și independent), o serie de altă factură decât precedenta, dar la fel de grandioasă. E exact ceea ce caut eu în literatură: omul față în față cu universul, obligat să-și transcendă limitele condiției biologice care l-au ajutat pe Pământ, precum și dramele lui zilnice și să devină o ființă capabilă să facă față unor provocări aflate la un cu totul alt nivel.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *