Am auzit vorbindu-se prin târg despre niște apariții SFFH în viitorul nu foarte îndepărtat. Iată ce mi-a reținut atenția:
După o pauză destul de lungă, Liviu Surugiu revine cu volum de povestiri fantastice. Fata de pe Drumul Mătăsii urmează să apară la editura Polirom (bravos!) în luna septembrie. Mereu am apreciat la acest autor ideile – stranii și duse în cele mai absurde direcții. Stilistic a crescut constant, astfel încât povestirile lui actuale nu mai sunt doar o explozie de idei, ci au și „carne pe oase”, cum îmi place să zic. Au devenit mai echilibrate, mature, complexe. Un volum pe care-l aștept și unde, după spusele autorului
șaisprezece povestiri, de la realism magic la fantastic, vă vor duce din Constantinopolul secolului al XII-lea, până în Al Doilea Război Mondial și din palatul unui prinț tunisian, în casa unui scriitor care știe când va veni sfârșitul lumii.
La Casa de pariuri literare, Cristian Vicol va lansa un nou volum de povestiri, Anotimpul țânțarilor. Din ce am mai citit până acum, scrierile autorului mi se par ok, dar nu sunt neapărat ceea ce-mi doresc eu de la literatură – sunt la granița dintre realitate și fantastic și, de cele mai multe ori, nu caută să ofere explicații, să ridice miza, ci se mulțumesc cu o relatare (frumoasă din punct de vedere literar) a unor întâmplări. Adică not my kind of thing. Dar… Băi, nu știu, omul ăsta e fain de tot! Îmi plac de mor discuțiile cu el, bunul simț, cunoștințele pe care le are. Așa că sunt mari șanse să cumpăr cartea pur și simplu fiindcă merită și vreau să-l susțin, atât cât pot și mă pricep.
GP Ermin pregătește la editura Crux Publishing un nou roman. Evanghelia după Crist 2.0. Din prezentarea pe care am văzut-o, se pare că autorul lăsat deoparte stilul umoristic din nuvela Făt-Frumos vs. Darth Vader și a trecut la altceva: o poveste din anul 2233 care urmează firul și structura narativă din Evanghelia după Luca, personajul atotputernic fiind interpretat aici de inteligența artificială αΩ. Un fragment din carte poate fi citit în numărul 19 din Galaxia 42. Încă nu știu dacă voi cumpăra sau nu cartea. Autorul îmi place pentru modul cum abordează discuțiile, pentru erudiție, pentru implicare. Nuvela despre care am vorbit mai sus nu m-a convins să-i mai încerc scrierile – gust alt gen de umor în literatură. Dar, pe de altă parte, aici nu este vorba despre o carte umoristică. Așa că deja nu mai sunt pe „nu”, ci am migrat ușor spre „mă mai gândesc, poate, totuși, îi mai dau o șansă cu cartea asta”.
În seria România sub asediu a editurii Pavcon, Florin Giurcă va lansa volumul Coarne de bour. Dacă nu mă înșel, e al doilea text cu care contribuie la acest proiect – un proiect care prezintă diverse scenarii catastrofice desfășurate pe teritoriul României. Din ce spune autorul, acțiunea din carte se petrece la Constanța (sau în împrejurimi). Nu gust în mod deosebit scenariile distopice, cu distrugeri și chestii de acest gen. În ceea ce-l privește pe autor, mă deranjează faptul că se mulțumește cu mize mici, ca să zic așa. Nu încearcă să conducă intriga spre chestii cu adevărat grandioase, genul care să mă facă să exclam wow! Dar îmi plac ideile, stilul – și, în plus, n-am mai citit de multișor ceva scris de el. Prin urmare, nu e imposibil să bag mâna în buzunar, până la urmă, dacă voi avea niște bani de prisos.
Tot la Pavcon urmează să apară ultimul volum al trilogiei Colivia, scrisă de Boris Velimirovici, și anume Dincolo de gratiile coliviei. N-am citit nimic din serie până acum, dar mă tot gândesc s-o încerc, fiindcă e space opera, adică my kind of thing. Ce mă reține? Am citit povestiri ale autorului în diverse reviste și rămâne tot în zona aceea a lui „nu scrie rău, dar nici nu mă atrage cine-știe-ce”. Adică e-n regiunea aia de mijloc în care, uneori, îmi vine să zic „hai s-o fac!”, urmat imediat de un „hmmm… nu știu, să mă mai gândesc, totuși”. La fel ca la cartea anterioară, dacă voi avea niște bani de prisos, poate că, în cele din urmă, voi ceda curiozității și voi încerca măcar primul volum al trilogiei.