Femeia din portbagaj (în colaborare cu Jacky Schwartzmann)

(fragment)

 

– Am un caz pentru tine. Franța. O femeie care și-a făcut dantura în România și acum e moartă.
Vorbea în stilul lui, monosilabic, aruncând doar o idee și lăsând interlocutorul să înțeleagă toate implicațiile. Rămânea în seama mea să-l pistonez.
– Turism medical? O franțuzoaică venită aici pentru că e mai ieftin?
Nu mi-a răspuns. Mi-a aruncat în față un dosar cu câteva file. În prim plan mi-a apărut poza unei femei întinse într-un portbagaj de genul celor montate deasupra mașinilor. Era îmbrăcată în alb și în mâinile împreunate ținea un buchețel de flori. Părea în vârstă, dar încă arăta bine.
Până aici, nimic deosebit. Fișa cu informații personale mi-a demonstrat că lucrurile erau mai complicate. Nume: necunoscut. Vârstă: necunoscută (aprox. 60 de ani). Naționalitate: necunoscută…
Mai departe, observațiile omologilor francezi prezentau decesul ca survenind în urma unui traumatism cranio-cerebral produs cu un obiect contondent. Clasic. Analizând lucrarea dentară, se concluzionase că ar fi fost făcută în România.
– Și ce pot face eu? Să m-apuc să verific toți dentiștii din România?
– Se pare că perspectiva gradului de comisar șef te face să ți-o cam iei în cap, a molfăit Tony după o gură de cafea. De obicei, nu făceai pe deșteptul.
– Sunt și eu oarecum tensionat. Stagiul ăsta e epuizant, soția mă toacă la cap că-s plecat de-acasă de prea mult timp, mi-e dor de copii…
Mă scuzam fără s-o fac, de fapt.
– Riscurile meseriei.
– Știu. Doar că nu-mi mai trebuia și-un caz în cârcă. Și, oricum, de ce eu? Aveți aici, la București, o grămadă de oameni mai bine pregătiți ca mine.
– Dacă te-ai gândi puțin, ți-a da seama singur.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *