Drumul de întoarcere spre casă a cuprins trei obiective din județul Sălaj. Întâi a fost biserica de lemn din Cehei, pe care am admirat-o scurt de-afară, fiindcă era-ncuiată.
Mai apoi, după ce ne-am cam învârtit aiurea, am reușit să ajungem la castrul roman de la Porolissum. Îmi doream de multă vreme să-l văd și mi-am încărcat bateriile acolo, chiar dacă abia un procent mic din el a fost scos la lumină deocamdată. Din nou am adunat ce am nevoie pentru… Pentru. Și pot spune că prunele pe care le culegeau barbarii la porțile castrului au fost tare bune! Și ne-am înțeles la tocmeală. 😉
A venit la rând Grădina Botanică din Jibou. Nu mă așteptam să fie așa de mare și bogată, așa că am fost de-a dreptul impresionat. În așa măsură, încât am reușit să trec cu vederea zonele mai neîngrijite și conacul mai dărăpănat.
Am rămas să mâncăm în Jibou, unde am fost îndrumați spre o pensiune/restaurant/terasă pe nume Alex. Ciorba a fost delicioasă, n-a mai fost nevoie s-o dreg de sare au alte cele. Ei, dar cam atât a fost partea bună. La felul al doilea, deși ospătărița îmi confirmase că-mi poate aduce bulzul ciobănesc doar cu mămăliga și brânză de burduf, fără kaiserul pus în meniu… mi-a adus-o cu slănină. Că cică bucătarul a spus că, altfel, n-are gust. Iar eu am spus că n-o vreau și n-o plătesc. Apoi, la finalul mesei, domnișoara ne-a adus bonul fiscal înainte să solicităm nota de plată. Moment cu ghinion, căci am informat-o că eu doresc să achit cu cardul. A-ncercat să mă convingă că nu mai poate schimba, odată ce a scos bonul pentru cash, dar n-am cedat.
Finalul apoteotic al călătoriei l-am petrecut înaintând cu 4km/h pe autostradă la ieșirea către Aiud, moment în care le-am urat de neamuri celor ce ne conduc.