2024: Jurnal de septembrie

A venit toamna, cu vreme mai capricioasă – ba cald, ba frig, ba soare, ba ploi. Cu muncile specifice în grădină, dar și cu zile în care vremea m-a ținut în casă, unde am apucat să fac de unele și de altele, după cum urmează:

De-ale scrisului

A venit vremea să anunț că seria Vagabond a ajuns la final. Ultimul volum, cel cu numărul cinci, a fost terminat. Urmează procesul de revizuire și, conform discuțiilor purtate cu editorul, e posibil să apară pe finalul acestui an. Dar voi spune mai sigur când voi face sămădașul lunii octombrie. 😉

Că tot veni vorba despre apariții în ultima parte a acestui an, povestirea polițistă O mână de martori, pe care v-am anunțat luna trecută că am terminat-o, va apărea în volumul Noir de Crăciun, pe care editura Tritonic îl anunță pentru Gaudeamus.

La ce mai lucrez acum? La două povestiri SF și una fantasy, despre care nu vă spun prea multe deocamdată, le las pentru când au mai multă carne pe oase. Zic doar că, dacă reușesc să fiu suficient de harnic, pe două dintre ele s-ar putea să le citiți anul acesta.

De-ale cititului

Ținând cont că am făcut rost și de ultimele două volume din Războiul bătrânilor a lui John Scalzi (în engleză, că la noi n-au apărut), am decis să le citesc reluând seria de la început. Am recitit, astfel, prima carte, care mi-a plăcut la fel de mult ca în urmă cu un deceniu. Un military SF alert, cu o idee deosebită și mult umor negru.

Un fragment citit în revista Galaxia 42 m-a făcut curios să încerc romanul Vindecătorul universal  de George Lazăr. Și nu am regretat. Un SF cumințel, bine scris, cu o recuzită de „final de eră steampunk”, dacă-mi este permis acest barbarism, desfășurat în Imperiul Austro-Ungar (pe teritoriul Transilvaniei) și în România antebelică, ce mi-a adus aminte într-o anumită măsură de Frankenstein a lui Shelley și pe care l-aș pune pe același palier cu Diluvium-ul lui George Cornilă. Finalul cred că mai putea fi cizelat (pe gustul meu, cel puțin), dar sunt de părere că este un SF reușit.

Ultimul album din seria Aventurilor lui Tintin, Tintin et les Picaros mi-a plăcut, dar a fost prea cuminte față de restul seriei ca să iasă în evidență. Totuși, nu pot decât să mă bucur că am decis să mai dau o șansă seriei, acum, la vârsta asta și să rămân consecvent chiar dacă primele albume nu m-au convins (la fel cum nu o făcuseră nici în deceniile anterioare). Treptat, am început să gust farmecul ei, să o apreciez și să consider că sunt mai câștigat decât înainte, când nu reușeam să am o conexiune cu ea.

Am avut și două lecturi cu care nu am rezonat – volumul de poezii Lacrimi de tei a Teodorei Matei (o ador ca scriitoare, îmi place poezia din proza ei, ca să zic așa, dar partea de poezie pură trece, cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, pe lângă mine), și Le Ciel lui tombe sur la tête din seria Asterix (deși am apreciat ideea, în ochii mei nu s-a potrivit deloc melanjul desenelor tipic franțuzești cu cele ale comicsurilor americane).

De-ale vizionatului

Și… cam asta a fost cu încercarea mea de a vedea cap-coadă măcar un sezon dintr-un serial: m-am plictisit și am renunțat. Încă mai sper că, poate, voi reuși să termin primul sezon din Star Trek: The Original Series până la finele anului, dar nu-mi fac prea mari speranțe.

Am făcut o încercare și cu 3 Body Problem, ținând cont că soția a dorit să se uite la el. Cum citisem primele două volume ale seriei, am zis că, poate-poate… N-a mers. Am reușit un episod. Imediat ce s-a terminat, soția l-a pus pe al doilea. Apoi pe al treilea. Când am văzut că începe și al patrulea, am renunțat. Era deja prea mult pentru mine.

Daaaar… am reușit să văd Don’t Look Up. Am apreciat ideea. Am înțeles de ce filmul e prezentat așa cum e, ce încearcă să transmită prin asta. Chestiunile tehnice, care va să zică, subtilitățile, simbolurile, mesajul. Însă asta nu înseamnă că mi-a plăcut produsul artistic. Asta e, n-ai cu cine…

Unde ne-ntâlnim

În octombrie vom avea patru ocazii să ne vedem/auzim:

• 5-6 octombrie la Brașov, la AntareSFest, unde n-am mai ajuns de multă vreme și era cazul să remediez problema;
• 9 octombrie pe Discord, la întâlnirea SF, Fantasy & Horror Club Alba, unde vom vorbi despre timp și universuri paralele;
• 17 octombrie la Deva, la Târgul hunedorean al cărții, unde voi prezenta, de la ora 19, volumul Timpul curge spre Mandalay;
• 23-27 octombrie la Iași, la FILIT, unde am fost invitat la Casa Fantasy;
• 31 octombrie la Alba Iulia la Cercul de scriere creativă Verbum de la Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba.