Iulie înseamnă căldură, concediu… adică factori perturbatori. M-am străduit să-mi văd de treabă și iaca ce am reușit:
De-ale scrisului
Începe să se întrevadă finalul ultimului roman al seriei Vagabond. Așa că, în perioada următoare, vă puteți aștepta să mai dau din casă câte ceva. Inițial, am vrut să-i spun Ultimul drum. Dar, cum mai am un roman care conține cuvântul „ultimul”, s-ar putea ca varianta finală să fie Capăt de drum.
Spuneam, luna trecută, că lucrez și la o povestire polițistă. Am trecut de jumătate, dar încă nu mi-e clar dacă sunt mulțumit de stilul pe care am decis să-l abordez. Deocamdată, mi se pare incitant să scriu așa. Văd eu la final dacă-mi va plăcea sau nu.
Am mai scris câteva paragrafe sau pagini la diverse alte proiecte, dar, deocamdată, toate sunt la stadiul de „joc de idei”, n-a pornit niciunul serios la drum, ca să merite să zic despre el. Dar mai vedem la final de august. 😉
A! Și am mai tradus pentru revista Galaxia 42 texte trimise de doi autori străini. Vor apărea în numărul din august.
De-ale cititului
De data asta am terminat mai multe cărți.
Trei cărți au fost din zona SFFH. Nu m-au impresionat, dar una dintre ele a avut o premisă și o intrigă interesante, chiar dacă nu din zona mea de interes. Este vorba despre Necroscope a lui Brian Lumley, o reinterpretare modernă, inedită, a mitului lui Dracula.
Au fost patru albume de bandă desenată. Trei din serii începute mai demult (Asterix, Aventurile lui Tintin și Corto Maltese), iar al patrulea – primul dintr-o serie care m-a dat, efectiv, pe spate. E vorba despre Lady Mechanika a lui Joe Benitez, un steampunk cu o idee, un scenariu și niște desene superbe!
Două au fost volume de poezii și începe să se contureze un poet căruia e posibil să-i cumpăr, pe viitor, tot ce scoate. Da, ați auzit bine, un poet pe care-l înțeleg și-mi place. 🙂 E Marcel Vișa, iar volumului lui, Selfie, l-am apreciat mult.
De-ale vizionatului
Începând de luna asta, am Netflix. Bine, asta nu înseamnă mare lucru în materie de vizionat de filme din partea mea. Totuși, mă uit zilnic la câte un episod din Seinfeld, că, dacă tot îl am la îndemână și e serialul meu preferat de comedie, mă mai relaxez și eu (poate o să scriu un articol la un moment dat despre motivul pentru care ador sitcom-ul ăsta).
Și am decis să mă uit la seria originală Star Trek. Că sunt curios cum era. Am mai văzut fragmente și am vizionat filmele. Dar, na, e curiozitate. Are doar trei sezoane, însă probabil că-mi va lua luni de zile s-o termin. Asta în cazul că nu voi renunța pe parcurs, că de obicei așa pățesc la filme și seriale: mă plictisesc, apar alte chestii mai interesante… Csf, n-am csf. Măcar există speranță.
În august ne putem auzi pe Discord, la SF, Fantasy & Horror Club Alba și ne putem vedea la Cercul de scriere creativă Verbum. Unde sunt mândru să spun că am reușit, în ultima vreme, să particip aproape lună de lună. Yupiii! 😉