În luna mai am participat la Târgul de carte „Alba Transilvana” organizat la Alba Iulia de Biblioteca Județeană „Lucian Blaga”, unde am lansat volumul de povestiri Timpul curge spre Mandalay. Care a avut parte de mulți cumpărători, spre marea mea bucurie (mulțumesc tuturor celor care v-ați făcut timp să veniți și care mă susțineți continuu, ca fiind „de-al vostru”). Au fost, ca de obicei, și cumpărători noi, curioși să încerce ce scrie cineva „de-al locului”, dar și unii ce m-au descoperit la alte târguri și au venit să vadă ce am mai scris din seriile ce le-au plăcut. Chestii de-astea care mă motivează și-mi dau energie să merg mai departe.
Pe lângă asta, lunile mai și iunie au arătat cam așa:
De-ale scrisului
Am terminat povestirea SF inspirată de primul text scris de mine vreodată, Triunghiul Bermudelor – pentru care simțeam o ușoară tristețe că nu găseam rețeta potrivită ca să-l readuc la viață. Am făcut-o, prelucrând altfel ideea de acolo, păstrând și câteva (minuscule) elemente (mai corect ar fi să spun „repere”) și am scris Neurolink, un text despre enigme neelucidate, pe care l-am trimis unei antologii unde-mi fusese solicitat și unde a fost acceptat.
În Antologia CSF 2023, apărută la editura Pavcon și pe care o puteți comanda aici, mi-a fost publicată povestioara Unde se duce focul?, un text în care mă reîntorc la stilul folosit de mine în primele mele povestiri, cele din anii ‘90 – foarte scurte și cu poantă de final.
Ultimul volum al seriei Vagabond merge înainte, apropiindu-se, cu fiecare zi, de final. Un final din care Dinu nu știe dacă va scăpa cu viață. Mai mult, nu știe dacă vrea să scape cu viață, dacă nu va fi în stare să rezolve cazul. Și, în paralel cu el, mai lucrez la o povestire polițistă, care mi-a fost solicitată pentru un volum colectiv. Un text pe care m-am frământat mult cum să-l abordez, căci mi se părea că ideea îmi permite „să mă joc” într-un mod aparte. Deocamdată, mi se pare că am găsit soluția.
De-ale cititului
Am început multe cărți lunile astea, dar, de terminat, am terminat doar două: încheierea seriei Hyperion Cantos de Dan Simmons, pre numele său The Rise of Endymion, și al doilea volum din seria Tărâmul Ploilor Sălbatice a lui Robin Hobb, Dragon Haven. Adică un hard-SF fabulos, ce face din Hyperion Cantos cea mai bună serie SF dintotdeauna, în opinia mea. Și un fantasy plăcut, așa cum știe să scrie autoarea americană. Mno, poate că în lunile următoare mai termin dintre celelalte chestii începute.
De-ale vizionatului
Am reușit să mai duc un film la bun sfârșit! Yupiii! După trei luni de pauză. Așadar se poate, tovarăși! Este vorba despre o producție chinezească, Cìshā Xiǎoshuōjiā (A Writer’s Oddysey), regizat de Lu Yang și apărut în 2021 – o combinație interesantă între realitatea actuală și o lume fantasy. Efectele speciale sunt impresionante, iar intriga mi-a stârnit interesul. Unele aspecte mi s-a părut că n-au fost bine armonizate, au rămas câteva inadvertențe și întrebări fără răspuns, dar, per total, chiar mi s-a părut reușit, comparabil cu producțiile hollywodiene.
Prin iulie ne putem auzi pe Discord, la SF, Fantasy & Horror Club Alba și ne putem vedea la Cercul de scriere creativă Verbum. 😉