Galaxia 42 – nr. 9/2020 – povestiri

Opiniile exprimate aici n-au niciun fel de legătură cu teoria sau critica literară. Sunt doar criteriile și gusturile mele în materie de apreciere a literaturii. Blogul meu, timpul meu, opiniile mele. 🙂 Dacă vă interesează, luați de citiți. Dacă vreți chestii savante, atunci vă sfătuiesc să căutați în altă parte. 😉

Am citit șapte povestiri din numărul 9/2020 al revistei Galaxia 42 – patru scrise de autori români, trei de autori străini. Dintre ele, patru texte mi-au plăcut, unul mi s-a părut acceptabil, iar două nu mi-au plăcut.

Ionuț MANEA – Daemon

Povestirea prezintă o frescă a unui viitor… cum să mă exprim finuț… complet dezaxat. 🙂 Am pățit, cu această povestire, exact ceea ce am pătimit cu scrierile lui Flavius Ardelean: am apreciat explozia de imaginație bolnavă, dar sunt foarte mari șanse să nu mai încerc autorul, deoarece e prea mult pentru gustul meu.

Alen ȘCHIOPU – Et in Arcadia ego…

Un călător spațial încearcă să înțeleagă de ce se află într-un stadiu atât de barbar populația unei planete care pare să fi avut la dispoziție toate atuurile ca să devină măreață. N-a fost rea, dar nici nu m-a convins. Cumva, mi s-a părut că nu curge suficient de natural. Și nu mi-a fost foarte clar dacă vorbim despre un pământean ajuns pe altă planetă, ori despre un extraterestru ajuns pe Terra (caz în care ar fi o problemă cu o serie de termeni științifici de sorginte omenească). Deocamdată, nu mi-e clar cum mi se pare că scrie autorul (adică dacă-mi place, au ba).

Yuka BREVI – Mâna dreaptă (sau Maricica și extraterestrul)

Un caz secret scapă de sub controlul autorităților: este vorba despre o creatură extraterestră carnivoră, care știe o serie de secrete ale universului și e ținută captivă de oameni. Dacă s-a vrut amuzantă… nu m-a făcut nici măcar să zâmbesc. Dacă s-a vrut serioasă… are o sumedenie de erori de logică.

Mihai MARIȘ – Orașul

Un cuplu decide să viziteze o localitate care se dovedește a fi pustie. Pentru gustul meu, n-are nimic. Nici măcar mister. A scrie o povestire foarte scurtă e mult mai greu decât a scrie un text mai lung. Dacă nu-ți iese, ai ratat tot. Și mie asta mi s-a părut că s-a-ntâmplat aici.

Desirina BOSKOVICH – Celadon

(traducere Miloș DUMBRACI)

Terraformarea și colonizarea planetei Celadon e o poveste frumoasă de spus copiilor seara, la culcare. Dar ea nu reflectă realitatea. Căci acolo, înainte de sosirea oamenilor, era viață. Viață pe care coloniștii au anihilat-o. Un lucru abominabil, sau…? Mi-a plăcut mult. Caldă, curge frumos, m-a dus cu gândul la scrierile Ursulei K. Le Guin și la Cronicile marțiene ale lui Ray Bradbury.

LUO Longxiang – Departe de casă

(traducere Miloș DUMBRACI)

O frescă a unui viitor în care omenirea s-a răspândit în cosmos la bordul unor nave-planete. O povestire cu tentă hard-SF, mai mult descriptivă și filozofică decât cu o acțiune care să conducă spre un punct culminant. Nu m-a impresionat, dar mi-a plăcut.

Anne LEINONEN – Cărțile lui Oliver

(traducere Alexandru LAMBA)

Wow! Nu știu de unde să apuc povestirea asta ca să spun ceva despre acțiunea ei fără a dezvălui mai mult decât trebuie, dar, pe de altă parte, fără a lăsa impresia că are un subiect banal. Pentru că, dacă spun doar că descrie un viitor unde nașterea copiilor ține de genetică, ar părea că nu e cine știe ce. Dacă aș zice că prezintă o societate unde cărțile nu mai sunt dorite, iarăși ar arăta ca un text ca atâtea altele. Doar că nu e. E ceva construit cu migală, ca o pânză în care mi-am dorit să mă las prins, pentru a descoperi noi și noi sensuri în spatele clișeelor despre care am vorbit anterior, amuzându-mă de strângerea de inimă avută când am întâlnit numele Oliver Twist (o carte care pe care am urât-o cu spume în copilărie, alături de altele două). Mi-a mers la inimă din toate punctele de vedere – idee, construcția intrigii, personaje, mesaj, final. Plus că e perfectă ca să încheie calupul de povestiri din revistă. Chapeau!

3 comentarii

  1. Wow, dar ai fost în vervă, vreo 3 nr într-o săptămână 🙂
    Mă bucur că ți-au plăcut traducerile, luna aceasta au fost într-adevăr mai molcome toate 🙂

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *