Galaxia 42 – nr. 4/2020 – povestiri

Am citit opt povestiri din numărul 4/2020 al revistei Galaxia 42 – trei scrise de autori români, cinci de autori străini (chinezi). Calitativ, cinci texte mi-au plăcut, două mi s-au părut acceptabile, iar unul nu mi-a plăcut.

Teodora MATEI – Kalashnikov

Ocupanții unei stații spațiale sunt prinși în activități de rutină, visând la ziua când își vor încasa banii și se vor distra. Dar unul dintre ei, căruia i se zice Kalashnikov (din cauza cadenței verbale), crede că în spatele misiunii lor se ascunde altceva. Teodora Matei știe să contureze foarte frumos cadrul acțiunii și să mă convingă să mă las purtat pe meandrele intrigii, tot mai departe, către un final ce mi s-a părut că se potrivește perfect în echilibrul povestirii.

Aurelia Chircu – Mesaje de la AngiKanji

Perioada sărbătorilor de iarnă poate fi un moment când omul se bucură, sau, dimpotrivă, când se simte agasat de aceleași melodii, același spirit mercantil. Și mai poate fi momentul când se-ntâmplă lucruri stranii. De la un scriitor aflat la început de drum (la modul general sau în genul horror în particular), accept să construiască o povestire doar ca să-mi arate „uite ce idee mi-a venit” (= o miză mică). Dar de la unul care scrie de ceva vreme, ba o și face preponderent în genul horror, mă aștept să-mi arate cum ia ideea aceea și stoarce tot ce poate din ea. Adică să ridice miza. Aurelia Chircu construiește ok cadrul, scoate la lumină ideea și… atât. Din punctul meu de vedere, prea puțin pentru un autor cu un roman și mai multe povestiri publicate.

Marius BUCUR – La graniță

O expediție spațială într-o zonă de graniță duce la o descoperirea unui obiect care poate fi orice, de la un asteroid la o navă. Modul de scriere e ok, fără a oferi un standard ridicat. De fapt, așa de prezintă întreaga povestire – concept, intrigă, descrieri, personaje. E genul de text care nu se ia foarte în serios (în sensul bun al acestei expresii), fără a fi slab. Nu m-a impresionat, dar mi-a oferit o lectură plăcută. Știu, termenii folosiți de mine pentru a o descrie par a se contrazice. Tocmai de-aia i-am dat culoarea verde. 🙂

Liu Cixin – Baloanele lui Yuanyuan

(traducere Alexandru LAMBA)

Încă de mică, Yuanyuan a fost fascinată de baloane. Pe măsură ce a crescut, pasiunea a devenit obsesie. Va ajunge s-o consume, sau fata va reuși să-i găsească o utilitate? Liu Cixin scrie destul de simplu. SF-ul lui îmi amintește de cel socialist din anii ’60, cu știința privită din perspectiva „construirii societății multilateral dezvoltate” și cu morala aferentă (cei buni se gândesc în primul rând la bunăstarea națiunii, cei răi doar la nevoile lor egoiste). 🙂 Dacă genul acesta de text e bine scris, îmi place chiar mult. Pentru că e luminos, non-psihotic, „curat” – ceva ce pe mine mă atrage. Cum a fost și cazul povestirii de față. A mai atenuat din dezamăgirea resimțită la citirea volumului Problema celor trei corpuri (care mă determinase să nu mai vreau să citesc altceva scris de autor).

Regina Wang – Întoarcerea pe Myan

(traducere Alexandru LAMBA)

Un dezastru natural a transformat planeta acvatică Myan într-o lume înghețată. Supraviețuitorii au fost ajutați să ajungă pe alte lumi, unde au suferit operații menite să le permită să trăiască în afara mediului lichid. Revenit pe Myan, unul dintre foștii ei locuitori află niște adevăruri tulburătoare. Scrisă frumos, curat, cu multă sensibilitate și ridicând probleme profunde. Mi-a plăcut mult.

Anna Wu – Producătorul de avataruri

(traducere Miloș DUMBRACI)

Pământul a devenit de nelocuit din cauza radiațiilor. Omenirea s-a retras sub pământ, unde s-a refugiat în lumile virtuale. Puțin au rămas cei care caută remedii pentru a face suprafața planetei locuibilă din nou. Și mai puțini sunt cei care mai dau vreo importanță artei. Povestirea e scrisă simplist. Personajele sunt doar schițate. Totuși, textul curge, iar ideea mi-a plăcut mult și este expusă frumos, chit că desfășurarea acțiunii pare luată dintr-un manual de „cum să pui lucrurile în odine conform unei rețete, ca să ajungi din punctul A în punctul B, fără să te abați în nicio direcție”. Probabil că mi-ar fi greu să citesc mai multe texte scrise astfel, dar, pentru o singură reprezentație, mi-a plăcut. 🙂

Bao Shu – Fetița-far

(traducere Miloș DUMBRACI)

O fetiță orfană de mamă începe să-și amintească lucruri ciudate, fără legătură cu ceea ce știe despre viața ei. Apoi află că în trecutul tatălui ei sunt ascunse unele evenimente ce ar putea duce la o concluzie teribilă. Mi-am dat seama destul de repede care poate fi explicația povestirii, dar nu m-am gândit la răsturnarea de situație din final. Indiscutabil, ridică mult miza povestirii, dar, din păcate, e „lipită”.  E din categoria „n-am știut cum să bag explicațiile natural în poveste, așa că le adaug cumva la final”. Păcat, pentru că textul are potențial, deși am avut aceeași senzație ca la precedentul – probabil că mi-ar fi greu să citesc mai multe texte scrise astfel.

Xia Jia – Noapte bună, melancolie

(traducere Miloș DUMBRACI)

Îmi pare rău, dar e genul de text pe care nu-l pot citi. Poate sunt eu prea superficial.

2 comentarii

  1. Miloș Dumbraci

    Aici pot și eu să comentez obiectiv la traduceri, fiindcă nu e niciuna adusă de mine 🙂 ei bine, mie mi s-au părut fix invers (aș fi avut culorile pe dos). Toate! Cixin mi s-a părut mediocru și propagandist, Wang simplistă spre puerilă, Wu idee bună, execuție foarte, foarte, foarte! slabă, Bao Shu chiar bun, iar Xia Jia… excepțională 🙂 pentru că pune foarte discret întrebările esențiale ”Cine poate fi considerat om? Nu cumva noi înșine suntem doar un algoritm?”, și pe cea ”la ce ne pot folosi roboții altfel decât sclavi industriali sau de curățenie?” și străpânește două linii narative foarte diferite, care NU se intersectează deloc, dar al căror substrat se intersectează el la nivel de idee. Oricum, mă bucură aceste gusturi pe dos, fiindcă înseamnă că revista are câte ceva pentru fiecare public diferit.

    • Bogdan Lucian Dragoş

      Exact! Fiecare apreciază un text dintr-o perspectivă proprie. Și tocmai de aceea adaug de fiecare dată „eu cred”, „mie mi s-a părut că”, „pe gustul meu…” etc. Oricum, știm că noi doi nu suntem pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește gusturile (ceea ce nu ne împiedică să ne respectăm atât ca persoane, cât și ca opțiuni). Legat de povestirea lui Xia Jia – întrebarea din substrat e interesantă, dar modul cum a ales s-o trateze a fost un „turn off” teribil pentru mine.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *