Văduva neagră

(fragment de roman)

 

Capitolul I

sau despre misterul aflat la poalele Cetăţii Devei

 

N-am crezut că Wang Qi avea să fie altceva decât o simplă aventură.

Până în noaptea aceea, persoanele ucise cu care intrasem în contact fuseseră din afara cercului meu de cunoscuţi. Abia atunci gustasem pentru prima oară din veninul pierderii cuiva relativ apropiat – mai ales a unui nebun frumos, paşnic şi cald ca Spătarul Mihali. Genul de bunic sfătos. Uneori, te exaspera cu poveştile lui, dar în general reuşea să-ţi transmită o stare de bine, o viziune pozitivă asupra vieţii, oricât de cenuşie ar fi fost aceasta.

Wang Qi a venit să mă recupereze de la locul ce roia deja de polițiști. Odată ajunși în apartament, am băut peste măsură şi m-am dat la ea. Oricât de beat eram, şocul prin care trecusem a făcut ca amintirile să-mi rămână adânc săpate în memorie. Chinezoaica mi-a respins politicos avansurile. A doua zi, mahmur şi îndurerat, m-am dus la poliţie să finalizăm procedura declaraţiilor. M-am întors abia spre seară, cu un buchet de flori şi tone de scuze. Le-a acceptat, jovială şi am văzut că pregătise o cină pentru doi. Masă frumos aranjată, lumânări, pahare de vin – tot tacâmul. Pusese şi muzică – de-a ei, dar suna bine. (citiți întregul capitol pe blogul editurii Tritonic)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *