Haotic printre morminte

Cartea haosului a început ca o joacă. Una serioasă, deoarece îi promisesem fiicei mele o poveste cu vampiri, așa cum îi plăceau ei. Nu știam despre ce va fi, eram doar decis să nu prezint vampirii umanizați din tot mai multe producții actuale, ci să revin la imaginea din Dracula lui Bram Stoker. În concepția mea, vampirul e asemenea leului: nu e rău fiindcă trebuie să fie personaj negativ, ci fiindcă asta-i e natura. E puternic, inteligent, terifiant. Și, ca să-i dau „culoare” l-am imaginat ca fiind genul de aristocrat de secol al XIX-lea pasionat și fin cunoscător al artelor acelor vremuri.

Aveam un punct de pornire, apoi am început să dezvolt subiectul și firele narative a ceea ce, inițial, s-a numit Multivers, apoi a devenit Cartea haosului. A fost un exercițiu unde mi-am lăsat imaginația să zburde cu grație. Încă de când am început lucrul la primul volum am luat în calcul o serie.

Prin urmare, când a venit rândul celui de-al doilea tom, am dar frâu liber ideilor, testând tot felul de combinații pentru a vedea cum le pot împleti și în ce fel se pot dezvolta. Așa am ajuns să apelez la filonul basmelor românești, adăugându-l mitologiei din cartea anterioară. Steampunk-ul și-a făcut și el apariția, alăturându-se ideilor SF, în timp ce tehnologia modernă a ajuns să fie folosită pentru potențarea lumilor fantastice.

Cu alte cuvinte, un fel de șaorma cu de toate, pe care, evident, îmi place să cred c-am făcut-o gustoasă. În sânge, ca să mă leg de anumite pasaje ale cărții. 😉

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *