Mai bine cinci femei decât un bărbat

Cei care mă cunosc drept sefist mă întreabă cum e să scrii un roman de dragoste. Unora li se pare ceva exotic, altora facil, iar altora pur și simplu interesant. Ei bine, cheia succesului este să nu știi absolut nimic despre chestiunile astea. Serios, nu glumesc deloc. Aveți idee de câte ori mi s-a spus:

„Știi, am fost îndrăgostită de tine în perioada cutare…”

„Și de ce n-ai zis nimic?”

„Am crezut că te prinzi… Când am văzut că nu reacționezi, m-am gândit că tu nu mă placi.”

Hello! Sunt atât de tolomac încât, ca să pricep un flirt, am nevoie de semnale luminoase ca avioanele care aterizează noaptea pe pistă!

Dacă, totuși, reușesc să încep o relație, am grijă ca partenera să să primească flori, să fie răsfățată când vrea să se pisicească, s-o ascult când vrea să povestească vrute și nevrute, să-mi amintesc de zilele importante pentru ea… Reușesc toate astea pentru că sunt un tip ordonat, care-și notează tot. În fiecare dimineață, deschid carnețelul și repet cu asiduitate ce ar trebui să fac pentru ca relația să meargă așa cum scrie în cărțile experților în ale amorului.

Nu, serios, așa e pentru noi, bărbații. De aceea, în cărțile mele de dragoste folosesc preponderent personaje feminine. De exemplu, în Sună-mă mâine sunt cinci. Bine, asta are de-a face și cu faptul că sunt fustangiu libidinos, dar nu despre așa ceva discut acum. Dacă aș avea personaje masculine, romanul de dragoste ar conține două pagini. În noi nu există tot tumultul acela de trăiri, de angoase, de pasiuni care pot umple sute de pagini. La noi iubirea trece prin stomac și durează de la perechea de sâni/picioare văzută la începutul capitolului și până la următoarea pereche, care ne intră în câmpul vizual două pagini mai încolo. Sfârșit.

Tocmai de-aia în romanul sus amintit (și pe care-l puteți comanda aici sau aici – la al doilea link aveți și opțiunea să răsfoiți un pic cartea) protagoniștii sunt femei. Una-și caută o fostă iubire, alta e o adolescentă răsfățată ce nu-și găsește locul, a treia e o femeie vârstnică dornică să facă ordine în viețile celor din jur, a patra e o văduvă idealistă ce trăiește cu amintirea iubitului ei soț decedat, iar ultima se aruncă în pat cu cine prinde și are parte de experiențe… mai stranii. Cu asemenea personaje chiar poți construi o carte plină cu de toate, consistentă, cărnoasă. Bine, apar și bărbați pe-acolo, așa, de sămânță.

Hmm… cam neinspirat jocul de cuvinte. Dar destul de fidel realității. Că, na, ăștia suntem!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *