Sătmărene

Știți vorba aia cu socoteala de acasă care nu se potrivește cu cea din târg? Ei bine, pentru duminică ne gândiserăm s-o luăm cătinel către Cărei, apoi Oradea, unde să ne oprim la Aquapark.

Ei bine, am decis în ultima clipă să facem o schimbare: să mergem la ștrandul din Satu Mare, apoi să pornim la drum. Așa că ne-am destrăbălat noi în locul cela tare fain (întrebându-ne când om ajunge să avem la Alba ceva similar). Pe când să plecăm, ne-am uitat pe net și-am văzut că obiectivul de voiam să-l vizităm în Carei se cam închidea până s-ajungem, iar luni urma să fie nefrecventabil.C  n-ai csf, așa că am decis să mai mânem în Sătmar până dimineață.

După experiențele culinare nu prea fericite din ziua precedenta, am acceptat să fiu dus în mall ca să mâncăm, deși de obicei evit așa ceva. Nu de alta, dar în localurile de acolo are loc minim una dintre cele de mai jos:

  • Porțiile sunt mici comparativ cu un local obișnuit;
  • Prețurile sunt mari comparativ cu aceleași localuri;
  • Gusturile mele nu prea se potrivesc cu modul „modern” în care se gătesc rețetele pe-acolo.

Nu știu dacă am mai mâncat vreodată la Dabo Doner, dar nici nu mă voi grăbi s-o mai fac vreodată. Un local care n-are oțet, ci pune dracu’-să-l-ia de sos pe salată, nici măcar nu merită să-i mai aud vreodată numele.

Dacă tot am rămas în Satu Mare, am vizitat Turnul Pompierilor ratat în ziua precedentă. Interesantă experiență, dar i-am spus celui ce se ocupa de el că trebuiau puse niște olițe acolo sus. Așa, pentru orice eventualitate, dacă e omul mai nevricos…

Ne-am oprit apoi la o terasă, The Score Bistro, un loc perfect pentru petrecerea serii cu glume, snoave și calambururi. După care ne-am cazat în alt apartament, genul de loc unde să mergi cu prietenii la un chef și unde telefonul meu a fost iar apucat de pandalii, cum am mai pățit și-ntr-un hotel bucureștean, de-a trebuit s-o iau pe pe străzi în noapte ca să-și revină în simțiri.

De unde vă și scriu, al dvs. care speră să supraviețuiască nopții,

LDB

2 comentarii

  1. Nu știu dacă am mai mâncat vreodată la Dabo Doner, dar nici nu mă voi grăbi s-o mai fac vreodată. Un local care n-are oțet, ci pune dracu’-să-l-ia de sos pe salată, nici măcar nu merită să-i mai aud vreodată numele.

    Vezi? Vezi? Asa patesc eu in uk. In plus la cartofi prajiti ma intreaba daca vreau otet si-mi sta pe limba sa le cer un mujdei sanatos (nu porcaria de maioneza cu usturoi).

    • Bogdan Lucian Dragoş

      Când încerc mâncăruri noi, atunci n-am pretenții. Le prepară cum știu ei, iar eu decid dacă-mi place sau nu. Dacă sunt mâncăruri „clasice”, acolo nu apreciez inovațiile. Că de-aia am comandat ceva ce știu, fiindcă voiam un gust pe care-l știu.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *