Șapte cărți dragi – 3/7

Scurtă istorie a timpului de Stephen W. Hawking

Am pus mâna pe această carte la aceeași filială a librăriei Humanitas din Cluj de unde am luat și Daodejing. Și cam prin aceeași perioadă a vieții. Adică în facultate. Apoi am rămas singur cu ea într-o cameră dintr-o localitate de munte, unde n-aveam ce face decât să citesc.

Încerc să-mi dau seama care e echivalentul românesc pentru mindblowing. Nu găsesc unul potrivit.  Poate i-aș spune „orgasm intelectual”. Acesta a fost efectul cărții asupra mea. Citisem până atunci o serie de cărți de popularizare a științei, dar majoritatea dintre ele mi se păruseră prea… științifice. Indiferent cum începeau, toate ajungeau, mai devreme sau mai târziu, să înece textul în formule. Iar acolo mă pierdeam.

Stephen Hawking n-a făcut asta. Pardon, mint. A folosit o formulă (una singură și s-a amuzat, la rândul lui, pe seama faptului că asta i-a înjumătățit, probabil, cititorii): E = mc2. Dar povestea țesută în jurul ei a fost formidabilă. A luat istoria fizicii de la începuturile ei și m-a dus până în cele mai profunde cotloane ale spațiului și timpului. Felul în care m-a făcut să înțeleg aceste concepte, modul de funcționare al universului fascinant din jurul meu, pe care-l priveam în fiecare noapte când veneam de la școală și ridicam ochii către stele, a fost pur și simplu o experiență de neuitat.

Într-un fel, pot spune că Scurtă istorie a timpului a completat Daodejing. Sau invers, nu mai știu pe care am citit-o prima. Ambele m-au ajutat să mă simt complet, parte integrantă a unui mecanism infinit, în fața căruia nu pot decât să rămân uluit, continuu.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *