Sărbătorile prostovanului

Printre slujbele, învierile, iepurașii, ouăle încondeiate, mesele festive, luminile sfinte și toate cele care au umplut posturile de televiziune cu ocazia recentelor sărbători pascale, s-a strecurat undeva și un reportaj despre o japoneză tare încântată de tradițiile de pe meleagurile noastre. După ce le-a descoperit în cursul anului precedent, a revenit acum să se bucure de ele și se gândește că i-ar plăcea să le exporte și peste munți și mări până hăt! departe, în Țara Soarelui Răsare.

Frumos, iată, cum unii îndrăgesc obiceiuri de la noi și se gândesc să le ducă cu ei. Și poate vor fi alții pe-acolo cărora să le fie pe plac și ne-om trezi, după o vreme, că Paștele ortodox se sărbătorește în insulele nipone. Nu-i așa că parcă ne crește inima-n noi de bucurie? De mândrie?

Să presupunem însă că, tot în ținuturile samurailor, or fi unii care n-or vedea cu ochi buni lucrurile cu pricina. Că se vor burzului, bombănind împotriva unora care importă sărbători, când le au și ei pe ale lor, foarte bune și tradiționale. Așa-i că i-am privi mirați, ba ne-am face și cruce, am scuipa în sân, spunând: „Doamne ferește, ce nebuni! Ce i-a apucat de sar așa de cur în sus? Ce bai au că le-a plăcut Paștele nostru? Ce, au omorât pe cineva?” Am crede că tare-s încuiați japonezii ăia, nu?

Ei bine, cam tot la fel e și când ne apucăm noi să bombănim împotriva celor ce vor să sărbătorească Sf. Valentin, ori altă năzdrăvănie adusă de pe alte meleaguri ori reșapată din cine-știe-ce ritual păgân de-acum ‘șpe secole. Ori pentru care Crăciunul și Paștele înseamnă cadouri cât mai scumpe și chef, că așa simt ei.

Care e problema ca fiecare dintre noi să sărbătorească, așa cum simte, ce consideră el de cuviință? Dacă unul vrea să dea încărcătură spirituală ori religioasă, foarte bine! Dacă altul merge doar pe partea mercantilă, idem! Dacă unui altuia îi place doar strălucirea, excelent și așa! Poate vreau să vopsesc ouă de Crăciun, sărbătoare pe care o consider una a ieșirii Afroditei din spuma Mării Mediterane. Câtă vreme mă simt bine fără să dau în cap altuia, n-am a da socoteală nimănui.

Ce-ar fi să nu ne mai băgăm nasul și să lăsăm pe fiecare să se bucure de ce sărbători vrea, așa cum poftește? Eventual, dacă ne place, să ne bucurăm alături de el. Să nu mai dăm atâtea pilde…

Nici eu, evident! 🙂

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *