Revista revistelor, nr. 1/ianuarie 2018

După o pauză destul de lungă, am reușit să revin la lectura povestirilor românești apărute în revistele autohtone.  Și am decis să schimb un pic modul în care e conceput acest articol. Adică… să fac un fel de revistă a revistelor online. Evident, ținând cont de gusturile mele. Voi folosi sistemul de notare de la Goodreads: 1 stea – nu mi-a plăcut, 2 stele – e ok, 3 stele – mi-a plăcut, 4 stele – mi-a plăcut mult, 5 stele – a fost extraordinară, la care voi adăuga 0 stele – pur și simplu NU. Povestirile care au de la 3 stele în sus vor constitui „cuprinsul” și voi pune link-ul către textul întreg, ca să vă puteți delecta cu lectura lui. Povestirile pe care le voi aprecia cu zero, una sau două stele le voi enumera la „mențiuni”. Să vedem ce-o ieși. 🙂

 

CUPRINS:

 

Zahanaua Șapte stele

Dan Doboș

Argos Science Fiction & Fantasy nr. 17

5 stele

Un deliciu literar și culinar, cu o imaginație debordantă și un final bine gândit. Și toate astea în cadrul unei (aparent) banale cine romantice.

„Nu cred că, așa cum se zice, pasiunea pentru trecut intervine atunci când oamenii zăresc pentru prima dată umbra morții. Să nu mă întrebați cine a zis asta, fiindcă felul meu de a înțelege lumea nu îmi permite să dau citate. Ca să o fac, ar trebui să folosesc implanturi de memorie, însă m-am născut îndeajuns de bogat, ca să pot să îmi permit asemenea acte de incultură sintetică. Tot din motivul ăsta nu știu nici care este filozoful ăla grec care a căzut un deceniu pe gânduri încercând să înțeleagă ce e natura umană, după ce a auzit că unii indieni își mănâncă morții. Ceea ce știu însă este că, încă de pe vremea când ai mei se chinuiau să găsească programul școlar cel mai potrivit pentru mine și m-au trimis pe Lună, în Junior CBA, nu am reușit să găsesc sensul studiului decât atunci când m-am concentrat asupra trecutului.”

 

Punct de convergență 1968

Paul Dimulescu

Gazeta SF nr. 81

4 stele

O povestire echilibrată, scrisă bine, despre călătoria în timp. Mi-a plăcut perspectiva din care e privită problema.

„— … şi nu aveam cu cine să discut, punct. Nu mai zic de ce se întâmplă în jurul nostru, de lumea în care trăim, chestii care nu o interesau. Dar am dus-o la bunici la moşie, i-am arătat şemineul şi i-am zis bagă şi tu nişte lemne şi fă focul. Mă cheamă din curte după o jumătate de oră şi-mi zice că nu găseşte butonul. Păi chiar aşa?! Butonul?!

— Ce vrei, Lemmy, nu toată lumea trebuie să ştie fineţuri de-astea de-ale tale. Gândeşte-te şi tu…

— Da, mă, fineţuri, zi-mi iar că-s învechit! Dar butonul?! Cum adică unde e butonul şemineului?!”

Aripile tatălui

Teodora Matei

Argos Science Fiction & Fantasy nr. 17

4 stele

O poveste despre datorie, luptă și speranță – un fel science fantasy încărcat de sentiment.

„Mi-am părăsit cuibul în grabă. Crengile Primului Arbore răspândeau vibraţia de care ne temeam cu toţii. Tolba prinsă-n curele în jurul brâului era tot ce-mi trebuia. Ca ultim membru al familiei mele păstram aripile tatălui până la împlinirea celor trei sute de apusuri de la moartea lui. Le pliasem atent; erau ascunse sub talismane. Orice s-ar fi întâmplat, trebuia să le scufund în Izvorul Vieţii.”

 

Prizoniera

Laura Sorin

Gazeta SF nr. 81

4 stele

Un text frumos, cu o muzicalitate aparte, despre o femeie bântuită de o casă.

„— Cred că mă bântuie o casă, zice ea și bărbatul dă din cap înțelegător.

Este probabil singurul om din tot Cosmopolisul căruia i-ar putea spune asta fără s-o ia drept nebună. Sunt un cuplu ciudat, femeia îngrijit coafată și discret machiată, într-un costum gri cu dungulițe fine, și bărbatul slab, nebărbierit, în blugi și tricou. Tricoul a petrecut prea multe ore în mașina de spălat, iar părul castaniu al bărbatului ar avea mare nevoie de o tunsoare, dar, dintre ei doi, el este cel complet în largul său, așezat la masa din fundul pub-ului, punând întrebări, luând notițe pe laptopul care-i stă deschis în față și, din când în când, sorbind din ceașca de capucino. Pe masă, mai într-un colț, se află o plăcuță pe care stă scris: Funes, doctor de case.”

 

O zi din viața mea

Daniel Timariu

Argos Science Fiction & Fantasy nr. 17

4 stele

Ce percepție asupra vieții ar avea un adolescent care crește într-o lume a roboților? Un text care îmbină într-un mod foarte plăcut căldura cu naivitatea.

M-am născut într-o familie de roboți. Tata este Robotul Tată, iar mama este Robotul Mamă. Tata poate fi și Robotul Protector, iar mama, Casa. Treburile sunt împărțite simplu. Eu trebuie să urmez regulile și ei se ocupă de creșterea mea. O înțelegere convenabilă, care uneori mă face să mă întreb: unde sunt ceilalți asemenea mie? Și de ce suntem atât de puțini? Nu pot pune aceste întrebări niciunui robot. Frica de puncte negative mă inhibă. Greșelile se pot cumula și până la urmă risc să fiu robotizat. Azi o mână, mâine un picior. Pedepsele pot fi neînchipuit de dure. Și, în câțiva ani, mă voi trezi pentru a vedea în oglindă un cyborg. Identic cu alți cyborgi. Nevăzuți, neauziți. Legende.

 

Survol

Ana Erde

Argos Science Fiction & Fantasy nr. 17

3 stele

Un bărbat poate lua în stăpânire trupurile altor oameni. Pe cine alege și pe ce considerente este prezentat în această povestire plină de sentiment.

„— Te-ai trezit?

Iarina îmi mângâie pieptul și se ghemuiește lângă mine. Îi simt mirosul de migdale al părului umed și dau să o trag mai aproape, dar degetele nu mă ascultă. Oftez și aerul îmi iese din piept într-o izbucnire scurtă, dureroasă. La naiba, ar trebui să fie mai ușor. Cel puțin așa scrie în manual.

— S-a întâmplat ceva?

O simt ridicându-se. Probabil se uită la mine, la el de fapt, îi cercetează atentă fața și își mușcă buza de jos. Îngrijorarea ei din prima dimineață în care ne trezim împreună a ajuns să îmi fie familiară și, de fiecare dată, mă simt vinovat că nu reușesc să mă adaptez suficient de repede. Strâng din ochi de câteva ori și îi deschid încet. Lipsa de precizie a trăsăturilor feței și a părului negru, tuns scurt, îmi aduce aminte de un film vechi pe care l-am văzut când încă eram în școală. Spre deosebire de mine, Robert e miop. Încerc să fac să zâmbească gura asta ale cărei buze le simt încă amorțite, ca după o anestezie. Dau din cap și simt o durere ascuțită în tâmple și în ceafă.

— N-nimic, șoptesc cu vocea lui groasă.”

 

Zece

Florin Purluca

Revista de suspans nr. 45

3 stele

Doi polițiști adună informații despre un șir de crime odioase din trecut. Autorul are suficientă experiență ca să știe cum să dozeze cadrele, tensiunea, pentru a obține efectul dorit.

Chivulescu își aranjează cravata.

‒ Ce părere ai?

‒ Omule, nu-i ca și cum am fi la o întâlnire amoroasă, îl mustră Hristache. Suntem aici să schimbăm o vorbă, două.

Ion Chivulescu ar vrea să mai zică ceva, dar ușa de la intrare se crapă, așa că el își înghite cuvintele. Bătrânul îi invită înăuntru. Peste tot, lucruri simple, odată interesante, poate chiar valoroase la vremea lor, acum doar vechituri. Un fel de materii cu încărcătură emoțională. Un bibelou crăpat și lipit cu ojă nu poate să reziste în vitrina cuiva decât dacă e cadou de la nu știu care neam ori cunoștință.

 

Mențiuni

  • Mireasa eternă de Don Simon – 2 stele
    • exact genul de text pentru care am avut o perioadă în care mă cam feream să citesc SF românesc. Din punctul meu de vedere, miza lui (lor) e cea stilistică, mai exact muzicalitatea literară și simbolurile, în dauna coerenței și logicii unei acțiuni care te duce de la punctul A la punctul B pe baza unei intrigi solide. Cum, pentru mine, a doua parte e importantă, iar cea dintâi o gust doar până la un punct, genul acesta de texte va trece rar de 2 stele în notarea mea.
  • Faleze de piatră de Ovidiu Bufnilă – 2 stele
    • aceeași observație ca la povestirea anterioară, cu precizarea că textele lui Ovidiu Bufnilă au un farmec aparte în construcția lor
  • Ora 5 în Pall Mall de George Cornilă – 1 stea
    • foarte frumoasă din punct de vedere literar, dar rezolvarea enigmei e extrem de clară de când a fost precizat zahărul de Himalaya. În plus, există erori majore de logică. De ce casa protagonistului a fost răvășită, deși el încă habar n-avea ce se întâmplă, dar în casa prietenului implicat în poveste au fost lăsate toate documentele compromițătoare? De unde știa protagonistul ce s-a întâmplat după moartea sa?
  • Film alb-negru de Mihail Toma – 0 stele

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *