Lucruri care s-ar putea să fie altfel în câteva decenii

Zilele trecute am citit un articol intitulat 12 lucruri care vor dispărea în curând. Deși nu oferă link-uri către studii de specialitate care să susțină cele afirmate, mi se par plauzibile. În mod cert, lumea se va schimba mult în următoarea perioadă. Să ne gândim doar ce diferență uriașă există între lumea pe care o știau părinții noștri și cea de acum. Și vorbim de câteva decenii, nu de secole. Cum în ultima vreme ritmul s-a accelerat, e foarte posibil ca, atunci când voi ajunge la vârsta senectuții, ceea ce este acum să constituie doar o legendă pentru acele vremuri. Mă refer la tehnologie, climă, politică, economie, specii de plante și animale și, evident, oameni și mod de viață.

Dar să revin la articolul sus-menționat.

Prima pe lista celor 12 lucruri este ciocolata. Lucru neplăcut, mai ales pentru mine, care sunt mare devorator de așa ceva. Burta poate confirma. Argumentul invocat de autorul articolului îl reprezintă dispariția cu repeziciune a arborelui de cacao. Am citit și eu unele articole legate de faptul că, în circa 40 de ani, ciocolata ar putea dispărea. Îmi permit să nu fiu de acord cu asta. În ziua în care se poate crea în laborator orice textură, gust ori aromă, ciocolata n-are cum să dispară. Da, e foarte posibil ca aceea făcută din cacao naturală să devină o raritate, plătită cu bani grei, iar arborii cu pricina să fie cultivați în spații protejate, dar cam atât. Și da, o vreme vom duce nostalgia „gustului adevărat”, până când vor crește generațiile care vor cunoaște doar acel gust și li se va părea firesc. Mai mult, în laborator se va putea crea o ciocolată „sănătoasă”, care nu atacă smalțul dinților, nu afectează corpul, etc.

Al doilea pe listă e aurul. Asta ar fi fost o veste rea pe vremea când depozitele bancare erau garantate în aur, dar acum nu e o chestiune mai gravă decât epuizarea multor alte tipuri de resurse. Poate fi o problemă în ceea ce privește anumite procese fizice sau chimice, dar probabil că tehnologia va oferi materiale create în laborator ce vor avea proprietăți similare. Dacă nu a făcut-o deja.

Banii cash și semnătura e logic să dispară. Omul și societatea caută să simplifice orice proces, imediat ce e posibil. Totul migrează rapid spre mediul virtual. E firesc să se răspândească un sistem ce permite accesarea fondurilor oricând și în orice loc, fără restricții, iar asta e posibil doar într-un sistem universal virtual. Legând asta de paragraful anterior, vremea aurului a apus. Totul e online, cu avantajele și dezavantajele sistemului. Dar și sistemul cu cash, aur și semnătură avea dezavantajele lui. Iar pentru nivelul actual de dezvoltare a standardelor de viață, dezavantajele mediului economic virtual sunt mai mici decât cele ale mediului fizic.

Evident, telecomanda intră în același circuit. Simplitate și accesibilitate va însemna că vom avea implanturi care ne vor permite să fim online tot timpul și să accesăm orice, oricând, printr-o simplă comandă verbală sau mentală.

Cu traficul cred că va mai dura până se va rezolva. Dar direcția e tot înspre un sistem automatizat, în care omul e doar pasager. Printre argumentele cele mai puternice în susținerea acestei direcții vor fi, cred, eliminarea ambuteiajelor și a accidentelor. Va fi însă mult de muncă pentru a se pune la punct un sistem de transport care să-i permită unui om să ajungă oricând, oriunde. Pentru că în societatea viitoare, nu se va accepta „așteptarea legăturilor”. Dar probabil se va reuși realizarea unui sistem global în cadrul căruia fiecare utilizator introduce ruta și mașinile, avioanele, vapoarele, trenurile (sau dronele, capsulele sub și supraterane, ori ce va fi pe atunci) vor avea programe menite să acopere într-un procent optim cererile. Îmi și închipui, la final de an, un anunț despre cum transporturile au fost cu 0,05% mai eficiente decât anul precedent. În afară de România, desigur, unde este o eternă gaură neagră.

Lucrătorii în fast-food și chirurgii… Ideea că roboții vor înlocui complet oamenii circulă de multă vreme în SF. Și lucrurile n-au evoluat chiar așa cum se temeau autorii respectivi. Pe de o parte, e firesc să lași mașinăriile să facă majoritatea activităților, din considerente de precizie și eficiență. Pe de altă parte, asta ar reprezenta o bombă socială – ce vor face oamenii? Vor sta cu burta la soare? Vor deveni sărmani asistați social de pe o zi pe alta? Eu cred că soluția va fi o cale de mijloc, pornită tocmai de la cele spuse mai sus cu cipurile și conexiunea online. S-ar putea ca omul viitorului să-și împartă corpul și creierul cu o mașinărie, rezolvând unele probleme prin intervenția fizică, altele coordonându-le din mediul virtual.

Dispariția diabetului mi se pare firească. Descoperirile în domeniul medicinei și al geneticii vor duce la eradicarea a numeroase afecțiuni. La fel cum cred că vor apărea altele noi, necunoscute încă, sau variațiuni ale celor existente.

Lacătele și cheile, precum și încărcătoarele cu fir nu mi se par un subiect așa deosebit, deoarece intră în același „coș” cu banii cash și semnătura. La fel cum, de altfel, va intra și problema intimității. Acest din urmă subiect reprezintă, într-adevăr, unul dintre lucrurile care ne pot îngrijora, deoarece este coșmarul societății totalitariste. Totuși, e foarte posibil ca oamenii să renunțe de bunăvoie la intimitate, tocmai pentru a putea avea acces în orice clipă la orice serviciu și a se simți protejați în orice situație. Am suferit un accident pe vârful unui munte? Pot anunța imediat acest lucru, pentru a fi salvat, iar echipa de intervenție va avea acces la istoricul meu medical, ca să știe cum să intervină fără a-mi cauza probleme. Sau, dacă aș fi atacat/jefuit, aș putea alerta imediat autoritățile.

Desigur, există și cealaltă față a fratelui mai mare. Poate se va găsi o cale de mijloc, nu știu. Sau poate că, pentru generațiile viitoare, ea nu va reprezenta un bau-bau, ca pentru noi, ci o normalitate. Un semn al unei societăți mai civilizate, la fel cum noi considerăm că accesul permanent la apă, hrană, căldură, curent reprezintă un semn de civilizație față de societatea de acum 50, 100 sau 500 de ani.

Om trăi și om vedea. Pentru că, cred eu, mulți dintre noi vom ajunge să vedem aceste schimbări. Și nu mă refer doar la adolescenți și tineri. 😉

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *