Fata cu rochii înflorate

17 noiembrie 2018

Editura Tritonic

228 pag.

ISBN 978-606-749-378-8

 

Introducere

După ce Bogdan Hrib mă îndemnase să continui cu scrierea romanelor de dragoste, am luat în calcul ideea de a publica unul la doi ani. Dar succesul de care s-a bucurat Parfumul Cracoviei m-a determinat să-mi reconsider strategia. Când mi-am făcut planul publicistic pe 2018, am scris pe el Cartea haosuluiPicătura chinezeascăUn străin în Regatul Assert și… un al patrulea roman, fără să-l denumesc sau să-i specific genul. Mă gândeam la un SF, dar intuiția m-a împins să las liber locul cu pricina și să mă orientez în funcție de cum decurgeau lucrurile în prima parte a anului.

Mi-a devenit clar destul de repede că publicul cititor pe care-l câștigasem în genul romance aștepta un nou volum și că trebuia să-i ofer ceea ce-și dorea.

Drept cadru al acțiunii am ales Germania, unde aveam o sursă ce-mi putea furniza o serie de informații utile pentru a completa documentarea făcută de mine online. Am oscilat o vreme în legătură cu conținutul. Știam povestea pe care doream s-o spun, dar eram conștient că modul de prezentare trebuia să se ridice la înălțimea ștachetei stabilite de Parfumul Cracoviei. Prima viziune pe care am imaginat-o era mult prea sumbră. Am încercat să-mi dau seama dacă, plasând-o în perioada interbelică sau chiar pe la începutul secolului, n-aș mai fi îndulcit-o un pic. Apoi am luat în considerare ideea de a trata subiectul în maniera unei comedii romantice, dar n-am fost mulțumit de faptul că, astfel, gravitatea unor subiecte risca să ducă spre parodie.

În cele din urmă, am decis să includ ca fir secundat al acțiunii o idee de povestire polițistă cu tentă umoristică a cărei idee o discutasem mai demult cu soția mea. Atunci mi-am dat seama că puteam realiza ceea ce doream dacă amestecam fire narative cu diferite implicații – unele grave, altele amuzante, exact cum se întâmplă și în viață. Și, de îndată ce am început să scriu, m-am convins că aceea era rețeta potrivită.

În Fata cu rochii înflorate am mai încercat ceva. De multă vreme îmi doream să scriu un text în care personajul în jurul căruia se învârte, de fapt, întreaga poveste, să nu fie principal, ci să apară mereu redat din perspectiva celor din jur. Am testat și abandonat ideea la mai multe texte, dar de data asta am reușit s-o pun în practică așa cum mi-am dorit. Nicio clipă evenimentele nu sunt redate prin prisma gândurilor și impresiilor fetei cu rochii înflorate și, totuși, ea este elementul central al cărții.

La fel ca în cazul altor romane, m-am amuzat să constat că un personaj creat pe loc, din necesitatea de a mai adăuga ceva unei scene, a devenit element secundar ce a însoțit acțiunea pe tot parcursul cărții, oferindu-i sare și piper și dând un ajutor decisiv în derularea anumitor evenimente.

Volumul a fost lansat pe data de 17 noiembrie 2018 la Târgul de carte Gaudeamus din București.

Intriga

Relația dintre Martin și Helga Lippmann nu mai merge de multă vreme. El e prea preocupat de carieră, în timp ce ea s-a consolat în brațele altui bărbat. Rămân totuși împreună de dragul fiicei lor, Elsa, până când o serie de evenimente îi determină să-și regândească toate planurile. Debusolată, Elsa își caută drumul alături de un grup de tineri dornici de senzații tari, în timp ce prietena ei, Kirsten, se străduiește s-o țină departe de pericole. În țesătura complicată din jurul familiei ajunge să fie prinsă și Gisela, o polițistă extrem de conștiincioasă în a-și face datoria, dar care privește cu reticență migranții ce ajung pe teritoriul Germaniei. Printre aceștia se numără Hussein și Anna, doi oameni pe care trecutul i-a învățat să privească altfel viața. Ce se va întâmpla când destinele lor se vor contopi cu ale protagoniștilor? Vor aduce echilibrul, ori vor tulbura și mai mult apele?

Primire

„Lucian Dragoș Bogdan a scris o poveste despre vieți și destine, despre iubire și iertare, despre vindecare și speranță.” (Arcidalia Ghenof, Literatura pe tocuri)

„O poveste care închide în ea nu doar relații de iubire, indiferență sau ură, atent creionate, ci și momente de istorie necosmetizată, în care oamenii își arată antitetic atât fețele subumane, cât și inimile larg deschise.” (Cristina-Maria Mitrea, 4arte)

„Dorința mea de cititor de a întâlni gramul de mister, de neprevăzut, de a mă bucura de romantism, de a tresări la experiențele personajelor, de a zâmbi, de a mă întrista, s-au reunit sub forma acestei cărți. ” (Idei la întâmplare)

„Nu este doar un roman de dragoste, poate fi oricând viața noastră într-o anumită perioadă, este o lecție de viață…” (Carolina Bianca Moroianu, Delicatese literare)

Comentariile sunt închise.