Ce m-apuc să cetesc în gerarul lui 2022

Iaca ce voiu a ceti în perioada care urmează (cât mi-o lua, că-s ardelean, așa că_ce atâta grabă?):

Philip K. DICK – Omul din castelul înalt

1962

Chiar sunt tare curios cum mi se va părea cartea asta la recitire! Deși am văzut că, în general, e considerată wow!, mie mi s-a părut una dintre cele mai slabe creații ale lui PKD. Da, am apreciat ideea, stilul, dar nu am găsit coerența și finalitatea cărții (ceea ce, pentru mine, e esențial – apropo, fix ăsta este unul dintre motivele pentru care un film ca Blade Runner n-are cum să fie pe gustul meu). Poate, după aproape trei decenii…

René GOSCINNY & Albert UDERZO – Astérix gladiator

1964

Tocmai am prins la televizor finalul unuia dintre filmele cu Astérix. Nu, nu, nu! Vreau benzile desenate! Așadar, să trecem la albumul cu numărul patru. 🙂

Michael MOORCOCK – The Hollow Lands

1974

Prima carte a trilogiei m-a surprins extrem de plăcut. A fost ceva neașteptat, fabulos! Sunt nerăbdător să citesc al doilea volum, să văd dacă magia merge mai departe (dap, rareori sunt nerăbdător să citesc o continuare, chiar și în condițiile în care mi-a plăcut cartea).

James S.A. COREY – Războiul lui Caliban

2012

Prima carte a duo-ului ce semnează James S.A. Corey mi-a plăcut. E genul de SF clasic, cu de toate, preferatul meu. Prea cinematografic ca să-l consider wow!, dar suficient de pe gustul meu încât să mai vreau. Sunt curios ce va aduce acest al doilea volum al seriei Expanse.

Yuval Noah HARARI – Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului

2016

Îmi place cum analizează omul ăsta istoria, evoluția omenirii, ce concluzii trage. Limbajul e accesibil, iar informațiile abundente. Speculațiile (deliciul meu) mi se par pertinente și provocatoare. Am citit deja o carte scrisă de el, mi-a plăcut mult, așa că aștept cu plăcere reîntâlnirea cu autorul.

Samantha SHANNON – Abația Portocalului

2019

N-am mai citit nimic de această autoare. Dar am văzut aprecieri ale ei din partea a două persoane cu care știu că, pe anumite segmente, rezonez în materie de gusturi de lectură (un criteriu esențial după care aleg ce să citesc). Chiar sunt curios să văd ce și cum o fi.

Florin GIURCĂ – Coarne de bour

2021

Îmi place cum scrie Florin Giurcă. Problema mea cu el e că se mulțumește cu mize mici (conform accepțiunii mele). Rămâne la miza aleasă la începul povestirii, nu o ridică gradat, astfel încât, la finalul textului, să ajungă la ceva năucitor. Dacă ar face acest din urmă lucru, cu siguranță ar fi în topul scriitorilor preferați de mine. Cum nu o face (cel puțin în ceea ce am citit până acum), rămâne doar la stadiul de autor pe care-mi place să-l citesc din când în când. Să vedem cum o fi și cartea asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.