Am citit șapte povestiri din numărul 2/2020 al revistei Galaxia 42 – patru scrise de autori români, trei de autori străini. Calitativ, trei texte mi-au plăcut, unul mi s-a părut acceptabil, iar trei nu mi-au plăcut.
Cătălina FOMETICI – Căderea Șoimului Alb
Omenirea a început colonizarea altor planete, dar, în loc ca asta să însemne un pas înainte din punctul de vedere al civilizației, se dovedește a fi o reîntoarcere la obiceiurile din întunecatele timpuri medievale. Povestirea e scrisă frumos, cadrul e bine construit, finalul m-a surprins, dar… mi s-a părut prea statică. Prea mult „povestit despre” în loc de „desfășurare a acțiunii”. Ținând cont de ceea ce am citit până acum de la această autoare, mă așteptam la mai mult.
Florin GIURCĂ – Energie pentru Cea de-a Șaptea Zi
Un savant investighează un accident care are loc la un accelerator de particule, în timp ce în viața de zi cu zi are parte de semne stranii venite prin intermediul cărților de Tarot. Îmi place cum scrie Florin Giurcă, reproșul meu la unele texte ale sale fiind că se mulțumește cu o miză mică. În textul de față reușește să facă echilibristică pe linia subțire de demarcație dintre ezoterism și fizica cuantică, fără să-mi dea impresia că ar duce lucrurile în derizoriu. Dimpotrivă, se joacă frumos cu unele concepte și dovedește foarte limpede de ce textul ăsta e SF și nu fantastic, precum altele care pornesc de la premise similare.
Allex TRUȘCĂ – Capra Dracului
Un student ajunge din întâmplare să petreacă noaptea într-un sat unde întâlnește ființe sinistre și blesteme vechi. Nu mă dau în vânt după genul acesta de povestiri și, mai mult, toate urmează o rețetă, astfel încât știi de la primele rânduri cam încotro merg lucrurile. Dar apreciez când un autor adaugă un „ceva” al lui: un stil frumos, care te-ndeamnă să citești de plăcerea lecturii, ori introduce un element la care nu te așteptai, o răsturnare de situație etc. În cazul de față, am avut de-a face cu o povestire scrisă frumos la care, când te aștepți la deznodământ, afli că mai e ceva.
Robert GION – Sevraj. Patruzeci de zile și o zi.
În momentul în care renunță la alcool, un bărbat începe să vadă toate femeile și copiii din jurul lui cu aspect de animale sălbatice. Dacă e un text SF (adică ce vede omul e real), atunci sunt o serie de erori de logică (a nu explica anumite lucruri/legături de cauzalitate din lumea imaginată de tine, autorul, considerând că e treaba cititorului să se gândească în ce fel se pot umple acele goluri ca povestea să aibă sens o consider tot o eroare de logică). Dacă totul e doar o viziune creată de sevrajul protagonistului, atunci nu e un text SF și nu mă interesează să-l citesc într-o revistă de gen. Stilistic, povestirea e destul de bine scrisă, dar faptul că e preponderent o lungă evaluare pe toate părțile a unei obsesii a fost prea mult pentru mine.
Peter WATTS – Malak
(traducere Miloș DUMBRACI)
Pentru o mașinărie de război, lucrurile sunt simple câtă vreme are de-a face cu „aliați” și „inamici”. Dar când apar în discuție „neutrii”, iar stările se pot modifica de la un moment la altul (o acțiune poate transforma un „neutru” într-un „inamic”, apoi alta într-un „aliat”), analiza începe să devină complicată. Îmi place un military SF câtă vreme mai are și „carne” pe el pe lângă scheletul beligerant. N-a fost cazul aici.
Frank ROGER – Cicatricea
(traducere Alexandru LAMBA)
Pe brațul unui bărbat apare o cicatrice care se agravează de la o zi la alta, fără a putea fi depistată cauza sau terapia. Ideea în sine a povestirii mi s-a părut interesantă. Modalitatea de transpunere în scris mi s-a părut slabă din punct de vedere calitativ – genul tipic unui debutant: „am o idee, încerc să construiesc o intrigă, dar nu-mi iese, că nu mă pricep, apoi lipesc un final explicativ ca să înțeleagă cititorii ideea mea”.
Stephen PALMER – Eluna
(traducere Miloș DUMBRACI)
Pe o lume exotică, o tânără ce visează să zboare în spațiu investighează o moarte stranie, ajungând să descopere secrete bine păzite. Are tot ce-i trebuie: imaginație din plin, o intrigă suficient de ok ca să mă țină în priză, mister și un final la care nu mă așteptam.
M-ai făcut să răsuflu ușurat cu Eluna.
Mie mi-a plăcut foarte mult de fiecare dată când am citit-o (de 4 ori, cu tot cu tradus și corectură), de aceea am și cerut-o; dar cum singura reacție la ea a fost că m-a certat Hăulică (că autorul nu are premii, deși eu nu după acest criteriu le aleg), credeam că poate-s singurul. Cât despre Malak, ție nici nu mă așteptam să-ți placă, dar le-a plăcut altora – așa le-am și ales, să fie câte ceva pentru gusturi diferite.
Ne este foarte utilă rubrica aceasta a ta (ca și la Assassin, el mai recenzează proza scurtă), ne oferă un feedback necesar, dar pe care altfel îl văd deocamdată mai mult statistic (din vizualizări). Să te ții de ea 🙂
Câtă vreme traducerile sunt făcute de tine ca voluntariat, și nu pentru că te plătește cineva, mi se pare firesc să traduci pe cine vrei tu și după ce criterii vrei tu. Iar faptul că ți-a plăcut reprezintă unul dintre cele mai bune criterii, din punctul meu de vedere. Personal, între un text cu premii și un text despre care X (cu care am gusturi similare) mi-a spus că i-a plăcut, sunt șanse mai mari să-l citesc pe cel de-al doilea. De aceea și în ceea ce zic aici despre povestiri am grijă să precizez că e vorba despre gusturile și preferințele mele, că e părerea mea. Nu intenționez în niciun fel să dau lecții cuiva, să mă dau altceva decât sunt: un consumator de SF, care zice ce-i place și ce nu-i place din ceea ce citește.