Prostovanul şi reclamele

Imediat după schimbarea regimului politic în decembrie ’89, am fost fascinat de reclame. „V-am prins, vrăjitoarelor!”, „Dacă vrei cu adevărat, poţi”, „Chemaţi oamenii de la Minolta” (ultima spusă cu accent moldovenesc) au devenit expresii folosite în orice context. După o vreme, fireşte că am devenit mai pretenţios. Nu mă mai luam după orice spot, ci le căutam pe cele capabile să dea un sens vieţii.

Am observat că existau anumite tipare ce migrau de la o reclamă la alta. Familia fericită, model, avea mereu un el şi o ea puşi la punct, zâmbind veseli în casă, pe stradă, în maşinile lor, alături de cei – întotdeauna! – doi copii cuminţi şi buni la-nvăţătură. Atunci mi-am dat seama unde scârţâia viaţa mea: soţia nu zâmbea veselă când se punea seara în pat, ruptă după o zi-lumină de muncă. I-am atras atenţia asupra acestui aspect, încercând s-o fac conştientă că destinul stă în mâinile ei, să-l modeleze. Şi l-a modelat, sub forma unui aşternut aranjat frumos. Pe canapea. În sufragerie. Pentru o singură persoană.

Dezamăgit că viața mea n-avea cum să devină mai bună cu o asemenea atitudine, mi-am îndreptat atenția asupra reclamelor la medicamente. Nu de alta, dar sunt peste tot, tot timpul. Și, cum nu-mi place să merg pe la medici, am îmbrățișat imediat posibilitatea de a mă trata simplu, folosindu-mă de opiniile avizate ale unor oameni care știu prea-bine ce și cum e cu afecțiunile. Și bine am făcut! Mi-am dat seama din simptomele descrise că aveam o mulțime de boli: vreo cinci de stomac, vreo două de ficat, una de pancreas, alta de fiere, câteva de articulații, altele de dinți și câte altele! Am înțeles că, dacă s-a întâmplat să mă scol noaptea ca să merg la toaletă, însemna că am probleme cu prostata. M-am bucurat că, în loc să am grijă la alimentație, puteam băga în mine ca porcul, că exista o pastilă care mă salva. M-am tratat de toate afecțiunile pe care până atunci nu știusem că le am, ba chiar și – preventiv! – împotriva impotenței.

Am fost așa de conștiincios încât am vrut să mă ocup și de uscăciunea din zona vaginală. Surprinzător, tratamentul n-a avut efect, așa că am respectat sfatul de la finalul reclamei – ăla cu „în caz de manifestări neplăcute, adresați-vă medicului sau farmacistului”. Incompetenții ăia n-au fost în stare să mă ajute! Atâția ani de studii și n-au reușit să rezolve o problemă pe care cei din reclame știau s-o trateze din două vorbe. La ce mai fac atunci atâta facultate, pe banii statului? N-am avut ce face decât să renunț la sfaturile avizate din reclame și să caut altceva la televizor.

Am găsit canalele de teleshoping. M-au fascinat imediat. Era suficient să comand un produs și, într-un preț promoțional, puteam primi, pe rând, toate componentele care-l făceau să funcționeze. Am fost de-a dreptul entuziasmat când, la prețul unic al unui aspirator, l-am primit și pe al doilea. Un prieten cârcotaș mi-a atras atenția că puteam găsi același produs în magazin, la jumătate de preț. Ce face invidia din om… Cât de ciudă îi poate fi că eu aspir, simultan, cu două aspiratoare care au și cablu de alimentare, perii și sac incluse.

Vă las acum. Îmi încep reclamele cu băuturile și mâncărurile care aduc oamenii laolaltă, ba fac chiar și animalele să li se alăture. E minunat, mai ales că am ocazia să văd aceeași reclamă de cinci ori în același calup publicitar. Ce mi-aș putea dori mai mult? 🙂

Vouă ce vă place la reclame?

4 comentarii

  1. Ileana Andreea Drop

    hahahhahahaaaaa. Batman, Batman…..

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *