Relațiile viitorului (I)

Relațiile din ziua de azi se modelează pe baza unor experiențe de viață ce includ legătura părinte-copil, cea de cuplu, familia lărgită, prietenii cu care interacționăm fizic, etc. Totuși, omenirea trece de ceva vreme prin schimbări majore, care e posibil să transforme radical acest lucru.

Relația părinte-copil ține de un instinct natural. Un părinte își va proteja progeniturile și va încerca să le asigure supraviețuirea și protecția cu orice preț – dacă e cazul în dauna oricăror altora. La nivel profund avem înscrisă necesitatea de a asigura perpetuarea liniei noastre genetice, a culturii și valorilor noastre. Totuși, evoluția societății presupune să încercăm să depășim pornirile primare, să privim cât mai obiectiv ansamblul, dincolo de experiența subiectivă. Ambele linii au și revers. Prima, că părintele decide discreționar asupra copilului, ceea ce poate duce la abuzuri fizice („eu te-am făcut, eu te omor”), emoționale (traume), culturale (intoleranță, idei preconcepute). A doua se lovește de sacrificarea individului pentru „binele comun”. Presiunea dintre decizia părintelui și cea a societății este în continuă creștere și cred că evoluția socială va înclina balanța în favoarea celei din urmă, pentru a elimina derapajele individuale prin intermediul unui control general. Care, firește, are la rândul său riscuri, prezentate în diverse cărți și filme.

Pornind de la aceste premise, e posibil ca, treptat, sarcina să nu mai fie purtată de mamă, ci să fie încredințată unui incubator, pentru o monitorizare continuă care va permite salvarea vieții indiferent ce s-ar întâmpla, ferind atât copilul, cât și mama, de posibile complicații apărute în timpul sarcinii. Asta ar putea fi dublată de o modă, femeile ajungând să aprecieze tot mai mult faptul că trupul nu le va mai fi supus unor transformări majore din cauza sarcinii. Mai departe, e posibil ca tot mai mult din educația copilului să fie transferată unor surse externe, verificate, pentru a evita derapajele unor părinți. Evident, toate cele de mai sus vor modifica relația părinte-copil, mai ales dacă, prin evoluția geneticii, se va încerca eliminarea transmiterii unor gene „defecte” și realizarea unor combinații cât mai bune. Prin urmare, e posibil ca, prin fecundarea in vitro, un copil din România să aibă un tată care trăiește în Australia și o mamă din Mexic.

Relațiile de cuplu diferă de la o specie la alta, iar omul nu face excepție. Au existat de-a lungul istoriei societăți matriarhale, patriarhale, poligame, monogame, au existat relații homosexuale și heterosexuale. Impunerea unora sau altora în diferite zone și perioade a ținut cont de necesități demografice, de principii morale, de nivelul de dezvoltare socială și civică. Totuși, până de curând, perpetuarea speciei – element cheie al supraviețuirii, chiar dacă nu-l conștientizăm – a impus mereu o relație bărbat-femeie (ori simplă, redusă la sex, ori complexă, de cuplu), ceea ce a făcut ca ea să rămână preponderentă în societate, dublată și de principii morale impuse de diferite instanțe (adesea cu îngrădirea drepturilor unuia dintre sexe, în majoritatea covârșitoare a femeii). Așadar, indiferent de ceea ce simțea interior fiecare legat de propria sexualitate, se conforma modelului unei relații bărbat-femeie.

În ultimii ani, însă, au apărut o serie de presiuni mai mult sau mai puțin directe. Una e reprezentată de instaurarea unei morale ce pune pe primul loc drepturile omului și eliminarea discriminărilor. O alta – suprapopularea. O a treia – scurtarea distanțelor, în sensul că omul nu mai este restricționat de relația cu cei aflați în proximitatea fizică (cu modelele lor morale și valorice), ci își poate găsi apartenența la alte grupuri, răspândite pe tot globul. Ieșirea de sub influența covârșitoare a religiei este un alt factor, la fel cum este și îmbunătățirea calității vieții cotidiene (care nu mai e, nici ea, axată pe supraviețuire). Și, poate, cel mai important element este acela că perpetuarea speciei nu mai este îngrădită. Genetica a evoluat până la punctul în care, deja, începe să poată asigura acest lucru pe cale artificială.

În articolul viitor vom specula pe marginea implicațiilor pe care le pot avea aceste presiuni asupra relațiilor și a identității sexuale a oamenilor viitorului.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *