Ce cărți SFFH românești din 2021 mi-au atras atenția

Mai jos e o listă cu cărțile publicate de către autorii români în 2021 care mi-au reținut atenția:

  1. Dănuț UNGUREANU & Marian TRUȚĂ – Mineral (MyBestseller, ediția a II-a): Oamenilor li se oferă experiența nemuririi prin fuziunea cu asteroizii. Mai mult, această procedură le permite să călătorească pe distanțe mari în spațiul cosmic. Dincolo de interesanta speculație științifică, apare problema păstrării caracteristicilor care ne definesc ca oameni, în condițiile dezumanizării produse de simbioza cu mineralele. Mi-a plăcut mult romanul (l-am citit în prima ediție, cea de la Nemira), doar finalul nu a fost chiar ce îmi doream.
  2. Cristian VICOL – Anotimpul  țânțarilor (Casa de pariuri literare): Un volum echilibrat de povestiri scrise cu talent, de către un om care are cunoștințe enciclopedice. Unele povestiri sunt maninstream, altele virează mai mult sau mai puțin spre fantastic, dar toate au un decor obsedant, straniu și, în același timp, addictive. Ultima povestire, „A patra pecete”, prezintă o lume horror care, dacă autorul ar fi trăit într-o altă țară, mai mult ca sigur că ar fi fost serializată, transformată în bandă desenată și în joc video.
  3. G.P. ERMIN – Evanghelia după Crist 2.0 (Crux Publishing): Inteligența Artificială a preluat controlul asupra omenirii. Încercările de revoltă (virusare) ale acesteia din urmă sunt sortite eșecului. Soluția salvatoare poate veni de la un intermediar între om și mașină, ceva similar modului cum, în credința creștină, Iisus Hristos a devenit mediatorul, elementul de legătură dintre om și divinitate. Ideea mi s-a părut deosebită. Personal, mi-aș fi dorit ca lucrurile să fie tratate într-o cheie diferită, dar autorul a încercat să meargă pe firul expus și în titlu: o evanghelie. În opinia mea, a reușit ce și-a propus.
  4. Dănuț UNGUREANU & Marian TRUȚĂ – Vegetal (MyBestseller, ediția a II-a): Porumbul, floarea-soarelui și grâul au cunoscut mutații care le-au făcut extrem de agresive. Supraviețuitorii civilizației umane sunt izolații unii de alții, fiind nevoiți să lupte continuu împotriva agresorului vegetal. Singura speranță vine de la eventuala descoperire a unor semințe necontaminate, care să fie duse cercetătorilor de la o stație științifică. O particularitate care dă un farmec aparte romanului o reprezintă faptul că întreaga acțiune este privită prin ochii unui copil, conferind astfel o aură de basm.
  5. Liviu SURUGIU – Fata de pe Drumul Mătăsii (Polirom): Un volum inegal de povestiri SF, fantastice și mainstream în care se găsesc câteva diamante marca Liviu Surugiu: idei stranii, exploatate până la absurd, de dragul de a vedea cât de departe se poate duce o idee – și, tocmai prin asta, aducând ceva aparte în peisajul literar românesc. Conține și o proză autobiografică, „Neostalgia”, care mi se pare cea mai bună din volum. Și, ca de obicei, texte de umplutură – versiuni ce par nefinalizate, reeditări ale unor proze apărute în volume anterioare, ori a ț-șpea versiune a nu-știu-cărei povestiri care deja a apărut (atât ea, cât și celelalte ț-șpe-minus-unu versiuni). Dar consider că volumul merită citit chiar și numai pentru „Neostalgia”, „Next”, „Prințul tunisian”, „I.E.V. (Înaintea Erei Voastre)”, „Fata de pe Drumul Mătăsii”, „Scrisoare pentru tatăl meu” și „Stația Viselor”.
  6. Anamaria BORLAN – Incidentul Indira (Pavcon): Un volum echilibrat de povestiri SF, vorbind despre dezastre ecologice, mesaje din cosmos, colonizarea altor planete, războaie spațiale. Nu mi se par povestiri wow!, dar mi-au dat aceeași senzație precum textele citite în adolescență în colecțiile Clubul temerarilor, Povestiri științifico-fantastice, ori de la editura Tineretului. Da, SF-ul de azi e altfel, dar îmi place uneori să dau din nou peste atmosfera aceea de vintage SF (chiar dacă tratează teme actuale), cu o naivitate aparte, cu dialoguri de-alea de Cireșarii. Așa că e, mai curând, o recomandare nostalgică pentru cei care au și ei fetish-uri de-astea.
  7. Roxana RUSCIOR – Un nou Pământ (Up): În urma unui accident, omenirea se vede nevoită să părăsească Pământul și să plece în căutarea unei noi case. Iar cea mai logică alegere o constituie o colonie spațială cu care legăturile s-au întrerupt cu mult timp în urmă. Dar urmașii coloniștilor de acolo au suferit mutații și nu prea sunt dornici de reîntâlnire. Un roman care ridică probleme filozofice interesante, are inegalități științifice (unele idei atractive și unele erori) și care m-a dus în atmosfera „filmelor de categoria B” din anii ’70-’80. Odată stabilită interacțiunea în cheia aceea, a fost o lectură plăcută. Deci, din nou, e mai curând o recomandare nostalgică pentru amatorii de fetish-uri de-alea de filme urmărite pe video, ori noaptea, când intrau în emisie cine-știe-ce posturi locale (așa am văzut eu horror-urile lui Christopher Lee, Alien, Terminator, Total Recall și altele – bine, unele dintre cele enumerate aici nu sunt filme cu buget redus, dar n-am vrut să se înțeleagă că mă refeream la Emanuelle). 🙂
  8. Florin GIURCĂ – Coarne de bour (Pavcon): După o vizită făcută în Israel, un stomatolog aduce de la Marea Moartă un trovant. Imediat după întoarcerea lui, Constanța devine teatrul unui scenariu horror: din zona Cazinoului încep să se răspândească în oraș melci de toate dimensiunile care atacă oamenii, mutilându-i oribil sau chiar omorându-i. Îmi place cum scrie Florin, regretul meu fiind că se mulțumește mereu să rămână în zona unei lecturi ușurele, lipsite de complexitate reală, fără mari pretenții, de entertainment.

Sunt și câteva titluri pe care n-am apucat să le cumpăr și să le citesc, dar mă tentează și le voi lua:

  1. Ilinca MĂNESCU – Copiii ecosistemului (Nemira): Fiind promovat pe ideea că e queer și văzând insistența de a nu fi catalogat drept SF, inițial nu m-a interesat romanul. După care am aflat câteva impresii ale unora care l-au citit și care mi-au spus că e chiar un biopunk interesant. Așa că sunt curios să testez.
  2. Aurel CĂRĂȘEL – Nova Sol (Pavcon): Îmi place cum scrie Aurel Cărășel. E genul ăla de „SF clasic”. E drept că numai așa scrie (cel puțin din ce am citit până acum de la el), dar am momente când îmi doresc să mă delectez cu așa ceva.
  3. Pompilian TOFILESCU – Catedrala lingurilor (Pavcon): Am tot încercat să-mi amintesc dacă am citit ceva de acest autor, dar nu mai știu. Deși numele îl cunosc, pentru că a apărut cu povestiri prin diverse reviste. Așa că… risc. Să vedem ce-o ieși.
  4. TARKÓ László – Minunatele prisme antice (Pavcon): N-am nici cea mai vagă idee cum scrie autorul acesta! E blind date, chiar sunt curios cum mi se va părea. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *