Galaxia 42 – nr. 16/2021 – povestiri

Opiniile exprimate aici n-au niciun fel de legătură cu teoria sau critica literară. Sunt doar criteriile și gusturile mele în materie de apreciere a literaturii. Blogul meu, timpul meu, opiniile mele. 🙂 Dacă vă interesează, luați de citiți. Dacă vreți chestii savante, atunci vă sfătuiesc să căutați în altă parte. 😉

Am citit cinci povestiri din numărul 16/2021 al revistei Galaxia 42 – trei scrise de autori români, două de autori străini. Dintre ele, trei texte mi-au plăcut, unul mi s-a părut acceptabil, iar unul nu mi-a plăcut.

Gareth D. JONES – Englebert

(traducerea Alexandru LAMBA)

O poveste care începe de la coadă spre cap și care oferă, cu fiecare pas, surprize interesante. Scrisă ok, cu o idee pe care mi se pare că PKD a exploatat-o mai reușit în Dincolo zace wubul, a constituit o lectură plăcută. Nici prea-prea, nici foarte-foarte, genul de text pe care-l citesc cu plăcere între două activități, fără să rămân apoi cu prea multe de la el.

YU Nian – În căutarea amintirilor pierdute

(traducerea ???)

Liang Sheng are goluri de memorie și angajează pe cineva care le poate restaura. Dar, pe măsură ce se sapă mai adânc și se caută să se pună cap la cap frânturi de amintiri, se descoperă un tablou incredibil. Stilistic, mi s-a părut un text destul de arid, plat. Scris decent, dar atât. Însă ideea și modul de devoalare a făcut toți banii, mi-a plăcut.

Mirela MOISE – Lebăda

Am abandonat-o, apoi am mai făcut o încercare și am citit-o cap-coadă. Dar nu e deloc stilul meu și nu mi-e foarte clar ce se întâmplă în povestire.

Adrian MIELCIOIU – Plăcere mortală

Un coșmar devenit realitate… Nu sunt deloc fan al scenariilor în care lucrurile plutesc confuze între vis și trezie. Și nici nu mi-a spus prea multe povestirea (schița? pastila?).

Cornel BĂLAN – Gemenele

Există viață după moarte? Ideea povestirii nu e ceva wow!, dar modul cum e ambalată și livrată a avut suficient ca să-mi ofere o lectură plăcută. Cred că era mai potrivit un alt mod de prezentare a finalului, armonizat cu felul cum a decurs textul (m-am simțit ca și cum, la o baladă, ultimele acorduri s-au transformat brusc în death metal – adică e ceva ce mi-a sunat nepotrivit, dezacordat). Dar, per total, un text care mi-a plăcut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *