Galaxia 42 – nr. 15/2021 – povestiri

Opiniile exprimate aici n-au niciun fel de legătură cu teoria sau critica literară. Sunt doar criteriile și gusturile mele în materie de apreciere a literaturii. Blogul meu, timpul meu, opiniile mele. 🙂 Dacă vă interesează, luați de citiți. Dacă vreți chestii savante, atunci vă sfătuiesc să căutați în altă parte. 😉

Am citit cinci povestiri din numărul 15/2021 al revistei Galaxia 42 – trei scrise de autori români, două de autori străini. Dintre ele, două texte mi-au plăcut, unul mi s-a părut acceptabil, iar două nu mi-au plăcut.

Peter WATTS – Colateralii

(traducerea ???)

Un ciborg ucide din greșeală niște copii implicați într-un proiect cultural. Urmează o anchetă jurnalistică menită să descopere dacă a fost vorba despre un accident generat de augmentările ciborgului, sau de un act premeditat. Interesantă ideea, dar stilistic nu m-a atras cine știe ce, iar motivațiile etice nu m-au prea convins.

Sergio Gaut VEL HARTMAN – Naufragiatul

(traducerea Eliza Claudia FILIMON)

Povestirea prezintă un viitor în care oamenii își transferă conștiința într-un corp nou atunci când corpul vechi începe să se degradeze iremediabil. Autorul încearcă să pedaleze un pic pe problema de „cum te simți când arunci corpul în care ai trăit decenii, de parcă ai arunca la tomberon o doză de Cola”. Mai ales că în vechiul corp ni se spune că mai rămân urme de amintiri, de gândire, de sentimente. Modul de prezentare a părții sentimentale nu m-a prea convins. Apoi au apărut erorile de logică (ba pot fi folosite organele care încă mai sunt bune, ba ni se spune că o asemenea ipoteză ar fi fără sens). În cele din urmă, s-a ajuns la haos (chestia asta reprezintă un turn off major pentru mine la multe texte scrise în special de europeni sau sud-americani, care simt nevoia să ducă lucrurile spre ilogic, să te facă să te simți sufocat de nu-știu-ce stări), genul ăla de coșmar din care simți că nu poți scăpa și care nu e de nicio culoare my cup of tea. Așadar, remarc doar că ideea de pornire e interesantă, dar realizarea nu e deloc din galaxia mea.

Robert GION – Tricofobia

Prea macabră pentru gustul meu. Nu e ceva ce-mi doresc să mai citesc vreodată (intră în aceeași categorie cu scrierile lui Flavius Ardelean).

Mihail TOMA – Coarnele

O explicație, în cheie umoristică (stilul autorului), a ceea ce s-a întâmplat cu Lucifer după revolta împotriva lui Dumnezeu. Povestirea e scrisă plăcut, însă mai era loc de construcție și infodump-ul este mare cât casa. Daaaaaar… Am citit atâtea povestiri (mai curând pastile) ale acestui autor care mi-au displăcut, încât acum mi s-a părut un mare pas înainte. Așa că dau punctaj mai mare decât aș fi dat în mod normal.

Alexandru IONUȚ – Blondă cu sânii mari

O lume unde lucrurile nu sunt tocmai frumoase, câțiva programatori care încearcă să-și facă treaba, distrându-se și concurând unul contra altuia… Un început scris drăguț, dar aparent banal. Apoi apar niște supraveghetori din umbră – clișeic, a la Matrix. Doar că autorul ridică, pas cu pas, miza – lucru care, pentru mine, e mereu un plus (cu condiția să fie făcut realist). Și povestea devine tot mai interesantă, se dezvăluie niște detalii de culise, iar finalul e spot on. Bravo! Am pornit de la „drăguță” și am ajuns, la final, să spun „mi-a plăcut!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *