Trei albume: „Leviathan”, „Turning to Crime” și „Voyage”

Trei formații dragi mie, ABBA, Deep Purple și Therion au scos albume în 2021.

În cazul celei dintâi, este primul album după o pauză de 40 de ani în care a fost negată constant o posibilă reunire. Și, evident, am fost curios cum ar putea suna după atâta vreme.

A doua trupă pare să meargă cu motoarele la turație maximă – deși tot anunță că, gata, a ajuns la ultimul album, scoate înregistrări pe bandă rulantă, ajungând la 3 albume în ultimii 5 ani, aproape ca-n vremea „tinereții” ei. Iar ultimul e unul exclusiv de coveruri, lucru care m-a intrigat teribil.

În fine, la al treilea grup eram curios ce poate veni după extrem de ambițiosul proiect Beloved Antichrist, lansat cu 3 ani înainte.

Le-am ascultat pe toate trei și… cam asta au zis gusturile mele:

ABBA- Voyage

album decent

Din postura de fan nostalgic, e genul de album pe care-mi place să-l am în colecție. Amintește de sound-ul ABBA de acum patru decenii. Vreo două-trei melodii chiar sună binișor, apropiindu-se de hit-urile din perioada de glorie.

Dar… cam atât. Mi-a dat impresia de „album cuminte”, o încercare temătoare de a testa apele, ori poate o chestie de-aia de genul „hai să ne amintim de vremurile bune de altă dată”, spus din perspectiva unor bătrânei cuminți. Mie mi s-a părut că nu are nici zvâcul, nici genialitatea albumelor din anii ’70-’80. Așa, ca încercare singuratică, o accept și o pun la colecție. Dacă, însă, vor decide să mai scoată un album, sper din toată inima să riște mai mult. Nici nostalgia mea nu ține la infinit.

DEEP PURPLE – Turning to Crime

album bun

Ultimele albume ale formației m-au făcut s-o iubesc tot mai mult cu fiecare melodie ascultată, să nu mă mai satur de ea, chiar dacă sunt de părere că vârful calitativ l-a atins în anii ’70. Pur și simplu, sunt cinci bătrânei care nu trăiesc din gloria zilelor de odinioară, ci se simt bine cântând împreună, oferind un adevărat regal atât componistic, cât și cu măiestria cu care scot maximul din instrumentele lor.

Pandemia i-a făcut să nu poată scoate un nou album cu compoziții personale, așa că au recurs la un album de coveruri. Și se simt atât de bine făcând asta, încât albumul emană o stare de bună dispoziție și o energie fenomenale. Ascultându-l, am senzația că am invitat o formație la un chef, să cânte hituri ale altora, iar ea îmi oferă best of the best. Da, e și sound-ul Deep Purple în tot ce se aude. dar e perfect acordat la personalitatea originală a melodiilor interpretate.

Cu siguranță că nu-mi doresc ca asta să devină o obișnuință pentru trupă, ci aștept un nou album 100% al ei. Dar nu consider deloc că și-a „stricat” discografia adăugând și titlul acesta în colecție. Dimpotrivă, i-a dat o notă de originalitate.

THERION – Leviathan

album foarte bun

Eram foarte curios încotro va merge formația după o capodoperă de calibrul lui Sitra Ahra, o operă de artă cu cover-uri (Les Fleurs du Mal) și un proiect extrem de ambițion (Beloved Antichrist). Cu alte cuvinte, trei albume ce explorau direcții extrem de diverse.

Therion a făcut o alegere care mi s-a părut foarte înțeleaptă: noul album revine la sound-ul clasic al trupei. Și o face cu melodii de calitate, dintre care unele mi se par excelente (The Leaf on the Oak of Far, Leviathan, Die Wellen der Zeit sau Psalm of Retribution). Per total, ca album, simt că-i lipsește ceva ca să fie excepțional – nu știu să definesc ce (poate un liant pe care eu nu l-am perceput?)

Una peste alta, e o nouă realizare de calitate a grupului. Nu știu încotro va merge mai departe, dar sunt la stadiul la care aștept să fie orice ar fi, pentru că am convingerea că va fi de la bun în sus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *