Preferințe muzicale: Therion

În seria aceasta de articole este vorba despre formațiile și interpreții mei preferați. Mai precis, despre un top al albumelor lor. Criteriile? Gusturile mele, evident.

THERION

Prima dată am auzit formația în 1996 – prin vară sau toamnă. Era albumul Theli. Care mi-a plăcut din prima. Îl asculta un coleg de cameră din facultate (era „coloană sonoră” la interminabilele noastre meciuri de bridge și Risiko, alături de Savatage și alte trupe). Nu prea avusesem contact până atunci cu genul symphonic metal și am fost cucerit de combinație.

Pe vremea când piratam albume muzicale, am avut toată discografia lor în format .mp3. După care am aruncat toate colecția respectivă și am început să cumpăr (din nou) albume. Și așa se face că primul album Therion pe care l-am cumpărat (pe CD) a fost Sitra Ahra. Cred.

Cu excepția albumelor de început, care nu sunt „my cup of tea”, în rest mi-au plăcut toate direcțiile explorate de formație. Știu că, într-o foarte mare măsură, Therion înseamnă Cristofer Johnsson. Dar fără contribuția instrumentiștilor și vocaliștilor care s-au perindat prin trupă, ori au colaborat punctual la diferite proiecte, muzica n-ar fi atins culmile pe care le-a atins.

Albume excepționale:

Pur și simplu ador albumele astea! Mi se pare că, pe alocuri, ating perfecțiunea.

  • Vovin (1998)
  • Sitra Ahra (2010)
  • Les Fleurs du Mal (2012)

Albume foarte bune:

Nu sunt în prima categorie doar pentru că albumele de acolo au un „ceva” în plus. Altfel, le ador și pe astea.

  • Theli (1996)
  • Deggial (2000)
  • Sirius B (2004)
  • Lemuria (2004)
  • Gothic Kabbalah (2007)
  • Leviathan (2021)

Albume bune:

Au momentele lor superbe. Le apreciez ca ambiție a proiectelor și ca realizare. Dar mi se pare că, per ansamblu, nu sunt de calibrul albumelor din primele două categorii.

  • Secret of the Runes (2001)
  • Beloved Antichrist (2018)

Albume decente:

Puteau lipsi din catalogul formației, dar au părțile lor reușite.

  • A’arab Zaraq – Lucid Dreaming (1997)
  • Crowning of Atlantis (1999)

Albume care nu sunt de pe strada mea:

Dacă formația ar fi rămas la sound-ul ăsta, mai mult ca sigur că nu s-ar fi regăsit în lista mea. Ajunge în zone muzicale pe care eu nu le diger.

  • Of Darkness… (1991)
  • Beyond Sanctorum (1992)
  • Symphony Masses: Ho Drakon Ho Megas (1993)
  • Lepaca Kliffoth (1995)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *