Impresii de fan SF despre scriitorii de SFFH de la noi și de dincolo: Dan Doboș

Seria aceasta de articole cuprinde câteva date și opinii legate de autorii de SFFH de la noi și de dincolo care-mi plac. Și de ce-mi plac. Adică ăia de la care sunt mari șanse să cumpăr cât mai multe cărți, sau, dacă mai sunt în viață, să aștept următorul volum. Astea-s gusturile mele, deal with it. 🙂

Dan Doboș

Acest autor mi-a schimbat percepția asupra SF-ului românesc. Care, trebuie să recunosc, nu mă prea atrăgea, pentru că mi se părea, stilistic, altceva decât SF-ul anglo-saxon, care-mi plăcea (din fericire, în ultimii ani au apărut mulți autori ce scriu în stilul preferat de mine). Existau excepții, firește, dar, la modul general, în anii ’90 eram reticent în a citi literatură de gen scrisă de autori români. Că avusesem suficiente experiențe de genul „nu asta vreau eu să citesc când am de-a face cu SF-ul”. M-am codit mult până am decis să risc cu Dan Doboș, dar modul de promovare m-a convins (dap, am cumpărat prima lui carte în primul rând pe criterii de marketing, pentru că opiniile criticilor nu m-au interesat niciodată, iar contact cu alți cititori și/sau publicații SF de pe la noi nu prea aveam la vremea aceea, ca să văd ce zice un cititor sau altul). Și n-am regretat. SF nici prea hard, nici prea soft – adică numa’ bun. Cu un stil plăcut, curat, personaje creionate fain și concepte SF introduse foarte natural în narațiune, fără a face notă discordantă cu restul textului.

Din păcate, la fel ca în cazul lui MAD, e vorba despre un autor care dă impresia că a pus pana deoparte. Eu încă mai sper să revină la scris.

  • Abația – o trilogie foarte bună! Mi-a plăcut că nu a părut „zeamă lungită” de la un volum la altul, ci fiecare a avut punctele lui forte. O idee faină, cu planete colonizate folosind clone, mituri mesianice, plus un contact cu o civilizație extraterestră. Mi s-a părut deopotrivă originală, bine scrisă, suficient dezvoltată, cu intrigi și personaje atractive.
  • DemNet – extaz și deziluzie! Extaz pentru povestea faină, complexă, a unui viitor în care toate deciziile pot ajunge să fie luate prin implicarea în legislație a tuturor oamenilor, folosind rețele virtuale. E dilema (deja) clasică privind trasarea liniei între „totul pentru toți” și „controlul total”, dar tratată cu mult talent. Deziluzia? Că romanul cerea continuare. Iar autorul promisese încă două volume, dintre care n-a apărut niciunul. Și a trecut deja un deceniu.
  • Eu 2.o – foarte fain! Un volum cu povestiri care se petrec chiar în universul DemNet. Și sunt creionate extrem de reușit, prezentând povești de iubire dintre diferiți bărbați și aceeași femeie, pe care o cunosc în diferite… hai să zic ipostaze și etape ale existenței ei (în sensul larg permis de SF). Ingenioasă idee, dar pentru mine a fost un teaser al promisei trilogii ce nu s-a concretizat până acum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *