Ovidiu Vitan – fragmente

Luna asta am ieșit de sub luna poetică și am intrat în… Ei bine, nu știu dacă e chiar bine unde am intrat, că sunt chestii cu zombi. Da-da, ăia de oroare groaznică de speriat noaptea că papă creierii la noi.
Bine, lucrurile ar sta așa dacă cel care scrie despre ei n-ar fi Ovidiu Vitan. Că omul ista e cam hâtru de felul lui și râde de tot și de toate. Luați de pildă titlul volumului Pe șapse iulnie în Austrialia. Păi nu că-i șui? Mai conține și o povestire numită Bucnrești (pe modelul Adibas, Puna și altele de gen). Deci e cam clar că și zombii lui, chiar așa spăimoși cum sunt, îs un pic mai dili-dili. De fapt, ce-o tot dau eu pe de lături! Ia de citiți un fragment, ca să pricepeți:
Privită de sus, hoarda era din ce în ce mai coerentă. Asemenea unui plămân uriaş cât o piaţă, strâns între coastele blocurilor din jur, se umfla, apoi se micşora, după care, lipiţi unii de alţii, împingându-se unii în alţii, căutând parcă răceala trupurilor de lângă ei, erupeau din nou, extinzând hoarda, şi imediat o micşorau, ca un ritm, ca o respiraţie, ca o…
– Horă! spuse ministrul de interne, şi el mirat.
– Poftim?
– Ăştia joacă hora, spuse încet bărbatul, consternat.
– De ce ar juca hora? se întrebă cu glas tare scriitorul. Ce, e dumini…
Gluma îi rămase în aer. Dar bineînţeles!
– E 1 decembrie, şopti el.
– E ziua naţională! spuse gâtuit ministrul, brusc cu lacrimi în ochi. Aşa cum sunt ei, uite că nu au uitat de ţară! În sufletul lor nenorocit, încă îşi iubesc ţara!
Beat this!
Din ce-am citit de Ovidiu Vitan pot spune că-mi place cum scrie. Are un stil destul de simplu (fără a fi simplist), scrie cu umor (iar partea de bășcălie se oprește acolo, dar fix acolo unde mi se pare că încă e amuzant, nu cade în pueril) și, la modul general, constituie o lectură agreabilă pentru mine. Adică dacă dau undeva peste o povestire scrisă de el, chiar îmi doresc s-o citesc.
Omul are mai multe cărți: Nerecurgerea la Forță și la amenințarea cu forța, Vendetta lui Ucigă-l toaca, Rău de spațiu. Omul fără nume, Pe șapse iulnie în Austrialia, Hora hoiturilor. Pe toate le găsiți la editura Pavcon. Adică aici. Luați de citiți, ca să mai zâmbiți. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *