În sâmbăta lui 21 august m-am așternut la drum către urbea Brașovului, chemat de valuri tritonice care încearcă iar să se ridice după potoleala pandemică. Am avut ocazia să compar ce înseamnă să ai autostradă (de la Alba Iulia până după Sibiu) și să nu ai (de la Sibiu la Brașov). Pe cea dintâi am mers excelent, pe lipsa celei de-a doua am mers în coloane infinite, privind semnele cu restricții de viteză de 50 km/h și dorindu-mi să ajung, măcar, în apropierea acelei viteze. Plus un Făgăraș prost semnalizat și cu niște străzi de am crezut că se rupe mașina-n drum, plus un tronson netrasat, de la Porumbacu la Avrig, ideal pe timp de noapte când încerci să ghicești unde începe banda opusă, unde încep tufișurile și unde se ascund prin noapte refugiile din mijlocul șoselei la intersecția cu drumuri secundare.
Inițial, această călătorie ar fi trebuit să aibă drept punct final târgul de carte Libris. Doar că anul acesta soarta a stat împotrivă și nu s-a mai putut ține. Așa că am ajuns la Zuze. Nu niște zuze, ci Ceainărie Zuze din Brașov. Bine, sunt femei pe-acolo, dar nu-s zuze. Sunt chiar simpatice foc și s-au asigurat că toți cei prezenți (cei de la editura Tritonic, de la Libris, precum și mosafirii) s-au simțit bine. E genul de local retro, cum se spunea pe vremea mea, vintage cum se zice acum. Și au o muzică teribil de faină – după gustul meu, cel puțin.
Că tot ziceam despre participanți. S-a văzut că a fost dor de întâlniri post-pandemie. Au fost prezenți autori Tritonic din Timișoara, Alba Iulia, Ploiești, București și Constanța. Plus editorul venit aeropurtat de la Haga. Cât despre mosafiri… Toată floarea cea vestită a Brașovului fu acolo! Antaresieni teleportați la un eveniment ce n-avea treabă cu SF-ul, dar le era dor de oameni dragi; cetitori din București, Pitești și Marea Britanie de care nu scap (din fericire!) nicăieri pe unde mă duc; o pretină tare dragă care a fost prin zonă și și-a rupt din timpul ei ca să dea o fugă la Brașov; o cunoștință de pe Facebook întâlnită acum live (musai să povestesc faza, ca să râdeți de mine: vine, îmi cere autograf, pe urmă o toooot studiez de pe scaunul unde stăteam la lansare și-mi zic: „Băi, mi-e cunoscută figura ei! Seamănă cu…” – moment în care-mi pică fisa că fix ăla era numele pe care l-am scris pe autograf și m-am dus să încerc să dreg busuiocul); oameni cunoscuți acolo, pe loc (plus unul cunoscut fix cu o zi înainte, pe Zoom, când s-a lansat Noir-ul). Deci lume a fost. Era să zic „sala plină”, dar am stat afară. Care a fost și el plin (da, afară-ul), în sensul metaforic. Tony, închide ușa, să nu iasă nimeni de afară, te rog! 🙂
Și-am lansat al cincilea romanț. Șase pre numele lui, laolaltă cu Mirela Oprea care și-a încheiat trilogia Cavalerii timpului cu romanul Izbânda. Și-am dat autografe, ba am mai și lăsat câteva exemplare semnate ca să le poată comanda oamenii prin Libris.ro. Și-am mai lansat Noir de Brașov, despre care vorbiserăm și c-o seară înainte pe Zoom. Și-am vorbit mult (sau, cum se zice pe la mine, prin Ardeal, am povestit mult – se aprobă, Teo? 🙂 ), s-a băut / mâncat, că au cu ce la ceainăria ceea, s-a făcut ce se putea face cu cărțile (privit, pozat, postat pe net, dat/primit autografe, citit) și ne-am uitat la tricourile Rebecăi (nu vă gândiți la prostii – uitați-vă la poze și o să-nțelegeți, da?)
Și cică s-ar putea să mă vedeți pe la Alba Iulia și Cluj Napoca în septembrie. Mai vorovim! 😉
Mai vreau asa evenimente!