Impresii de fan SF despre scriitorii de SFFH de la noi și de dincolo: Alexandru Lamba

Seria aceasta de articole cuprinde câteva date și opinii legate de autorii de SFFH de la noi și de dincolo care-mi plac. Și de ce-mi plac. Adică ăia de la care sunt mari șanse să cumpăr cât mai multe cărți, sau, dacă mai sunt în viață, să aștept următorul volum. Astea-s gusturile mele, deal with it. 🙂

Alexandru Lamba

Scrie hard-SF, știe să scrie fain, iar partea de speculație științifică e documentată, nu după ureche. Adică îndeplinește condițiile ca să fie în topul autorilor mei preferați. Nu are multe figuri de stil și briz-brizuri, stilul e destul de curat și simplu. Pasajele științifice mi se par delicioase. Personajele nu sunt punctul  forte al autorului.

  • Sub steaua infraroșie – bestială! Iubire relativistă și hard-SF în căutarea unei civilizații extraterestre. Plus o întorsătură de situație în a doua jumătate a cărții, care m-a lăsat wow! Finalul e în stilul cărților lui Arthur C. Clarke (adică mi-aș fi dorit să meargă mai departe, dar îmi place de mor).
  • Arhitecții speranței – tot bestială! Călătorie temporală în vremea bombardamentului atomic asupra Japoniei, cu paradoxurile aferente. Plus o găselniță care mi s-a părut genială – cartea are trei finaluri, cititorul se poate opri la oricare dintre ele. Mi-a plăcut enorm și faptul că e de cu totul altă factură decât cealaltă carte.
  • Singurătatea singularității – excelentă! Povestiri legate între ele pentru a forma un fel de roman modular, prezentând un posibil viitor al omenirii. E și hard-SF, și space opera, și umor, și distopie. Unele texte mi s-au părut excepționale, altele doar bune. Nu cred că am găsit vreunul mediu sau slab. Best of the best: povestirea Reculul praștiei.
  • Stele și gheață, cartea I: Cărări pe gheață – are potențial, dar mi se părea că mai trebuia lucrată. Ideea e faină – o ființă emigrată de pe o lume distrusă, care le povestește unor primitivi despre cum era pe-acolo și încearcă să găsească analogii pentru tehnologiile lăsate în urmă. Mi s-a părut că vrea să fie un fel de YA, dar că autorul n-a găsit tocmai rețeta potrivită.
  • notă specială: povestirea Duh de abur și fum, care, deocamdată, nu e inclusă în niciun volum. Un clockpunk perfect dozat (ca intrigă și găselnițe științifice).

2 comentarii

  1. Mulțumesc tare mult, Lucian! 🙂 Sunt onorat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *