Impresii de fan SF despre scriitorii de SFFH de la noi și de dincolo (1)

Seria aceasta de articole cuprinde câteva date și opinii legate de autorii de SFFH de la noi și de dincolo care-mi plac. Și de ce-mi plac. Adică ăia de la care sunt mari șanse să cumpăr cât mai multe cărți, sau, dacă mai sunt în viață, să aștept următorul volum. Astea-s gusturile mele, deal with it. 🙂

Alexandru Lamba

Scrie hard-SF, știe să scrie fain, iar partea de speculație științifică e documentată, nu după ureche. Adică îndeplinește condițiile ca să fie în topul autorilor mei preferați. Nu are multe figuri de stil și briz-brizuri, stilul e destul de curat și simplu. Pasajele științifice mi se par delicioase. Personajele nu sunt punctul  forte al autorului.

  • Sub steaua infraroșie – bestială! Iubire relativistă și hard-SF în căutarea unei civilizații extraterestre. Plus o întorsătură de situație în a doua jumătate a cărții, care m-a lăsat wow! Finalul e în stilul cărților lui Arthur C. Clarke (adică mi-aș fi dorit să meargă mai departe, dar îmi place de mor).
  • Arhitecții speranței – tot bestială! Călătorie temporală în vremea bombardamentului atomic asupra Japoniei, cu paradoxurile aferente. Plus o găselniță care mi s-a părut genială – cartea are trei finaluri, cititorul se poate opri la oricare dintre ele. Mi-a plăcut enorm și faptul că e de cu totul altă factură decât cealaltă carte.
  • Singurătatea singularității – excelentă! Povestiri legate între ele pentru a forma un fel de roman modular, prezentând un posibil viitor al omenirii. E și hard-SF, și space opera, și umor, și distopie. Unele texte mi s-au părut excepționale, altele doar bune. Nu cred că am găsit vreunul mediu sau slab. Best of the best: povestirea Reculul praștiei.
  • Stele și gheață, cartea I: Cărări pe gheață – are potențial, dar mi se părea că mai trebuia lucrată. Ideea e faină – o ființă emigrată de pe o lume distrusă, care le povestește unor primitivi despre cum era pe-acolo și încearcă să găsească analogii pentru tehnologiile lăsate în urmă. Mi s-a părut că vrea să fie un fel de YA, dar că autorul n-a găsit tocmai rețeta potrivită.
  • notă specială: povestirea Duh de abur și fum, care, deocamdată, nu e inclusă în niciun volum. Un clockpunk perfect dozat (ca intrigă și găselnițe științifice).

2 comentarii

  1. Mulțumesc tare mult, Lucian! 🙂 Sunt onorat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *