Galaxia 42 – nr. 14/2021 – povestiri

Opiniile exprimate aici n-au niciun fel de legătură cu teoria sau critica literară. Sunt doar criteriile și gusturile mele în materie de apreciere a literaturii. Blogul meu, timpul meu, opiniile mele. 🙂 Dacă vă interesează, luați de citiți. Dacă vreți chestii savante, atunci vă sfătuiesc să căutați în altă parte. 😉

Am citit șase povestiri din numărul 14/2021 al revistei Galaxia 42 – două scrise de autori români, una de un autor străin. Dintre ele, un text mi-a plăcut, unul mi s-a părut acceptabil, iar patru nu mi-au plăcut.

Frank ROGER – Poezie printre ruine

(traducător neprecizat)

Un poet vizitează adesea ruinele unui oraș, un loc de care s-a îndrăgostit. Și apoi se întâmplă exact ce e de așteptat la un text care nu vrea decât să arunce o umbră de fantastic. Nici măcar o tentativă de a oferi ceva nou, deși erau acolo câteva elemente din care un Serge Brussolo ar fi scos niște bijuterii. Textul în sine e scris plăcut, dar mi s-a părut atât de banal! L-aș fi acceptat la un scriitor aflat la început de drum, dar la unul care a publicat „peste 900 de povestiri și nuvelete, în peste 40 de limbi”… E ceea ce eu numesc text leneș.

Ahmed Salah al-MAHDI – Un vizitator neobișnuit

(traducerea Eliza Claudia FILIMON)

Omenirea e afectată de un virus cu răspândire extrem de rapidă, despre care oamenii de știință concluzionează că vine din viitor. O idee cu un potențial extraordinar, tratată însă de autor în cel mai nefericit stil de „spun în loc să arăt și nu ofer niciun pic de suspans”. Dezamăgitor e puțin zis.

Irina GEORGESCU GROZA – Vica

O poveste sinistră despre o bătrână rămasă singură pe lume. Îmi pare rău, dar nu gust astfel de texte (e exact motivul pentru care nu-l (mai) citesc pe Flavius Ardelean). Lumea în care trăiesc eu (cea reală și cea imaginară) e mult, mult mai luminoasă. 🙂

Laura SORIN – Născut învingător

Pentru a te număra printre cei aleși de zei să trăiască veșnic în paradis, trebuie să-ți ucizi toate „eu”-rile din celelalte universuri. O specie ciudată, cu obiceiuri stranii, o povestire care mi-a displăcut la început, dar a început să devină tot mai interesantă pe măsură ce citeam și un final cu miez, cu o perspectivă pe care am apreciat-o chiar mult. Un text ingenios.

Ionuț CHERAN – Vânătorul de ploi

Îmi displace să citesc texte care folosesc cuvinte și expresii denumite îndeobște „triviale”. Le prefer pe cele care aleg înlocuitori ai lor. Accept de la un personaj un termen „colorat” folosit într-un anumit context – dar, dacă predomină genul acesta de limbaj, nu doresc să mai citesc. Iar dacă acești termeni sunt aruncați gratuit (din punctul meu de vedere), atunci opresc lectura exact în acel loc. Cum a fost cazul povestirii de față, unde, la finalul primului paragraf, am fost informat de către autor (nu de un personaj) că un personaj se scărpina la pulă. Să fie sănătos, nu mă interesează ce scrie mai departe.

Alen ȘCHIOPU – Poveste de iarnă

Din cauza unei avalanșe, doi turiști se rătăcesc în munți. În drumul parcurs încercând să revină la civilizație, timpul prezent se intersectează cu cel din urmă cu zeci (sute?) de mii de ani, iar ei întâlnesc un neandertalian. Un nou text leneș, care nu oferă nicio explicație, ci doar relatează un fapt căruia nu i-am găsit miza – ceva ce, repet, accept la un autor aflat la început de drum. Față de celălalt text din acest număr pe care l-am încadrat în aceeași categorie, aici nici partea literară nu m-a captivat cine știe ce.

4 comentarii

  1. Traducătorul neprecizat e probabil cineva atât de nemulțumit tocmai de nivelul calitativ remarcat și de tine (1 povestire bună, 5 proaste! ți se pare o proporție ok?) că a și plecat de la revistă și nici nu-și mai pune numele pe ceva care nu-l mai reprezintă.
    De fapt, chiar tu ai identificat mai sus cuvântul care l-a deranjat la gestionarea revistei: ”leneș”.
    Întrebarea nu era retorică: ți se pare o proporție calitativă ok?

    • Bogdan Lucian Dragoş

      Știi că te respect, dar te rog să nu-mi pui în gură cuvinte și idei pe care nu le-am spus. 🙂
      Eu nu fac aprecieri despre povestiri dacă sunt bune sau proaste, ci dacă-mi plac sau nu. Dacă în revistă ar apărea texte de Dostoievski sau Marquez, de exemplu, ar lua de la mine tot bulină roșie (= nu mi-a plăcut). Asta nu înseamnă că sunt proaste. Ca să nu mai spun că una dintre povestiri am refuzat s-o citesc pentru că am preferințele mele legate de limbaj. Din nou, n-are treabă cu calitatea ei, ci cu gusturile mele.
      Așadar, eu n-am făcut nicio apreciere legată de calitatea povestirilor apărute în revistă. Pur și simplu am spus ce-mi place vs. ce nu-mi place. Sau ar trebui să spun că numărul dark coordonat de tine a fost slab doar pentru că acela e un gen care pe mine nu mă atrage? 😉 Eu cred că nu. Ei bine, același criteriu se aplică și la celelalte numere ale revistei, inclusiv la cel de față.
      Legat de revistă în ansamblu – am apreciat mult ceea ce a făcut echipa de acolo când erai în colectivul de redacție, apreciez la fel de mult ce face și echipa actuală. Am apreciat mult munca ta și a lui Alex la traduceri, apreciez mult și inițiativa actuală cu privire la traducători.
      Cuvântul „leneș” folosit de mine nu are nicio legătură cu revista, ci cu modul cum agreez eu construcția unui text – chestie de gust personal și motiv pentru care nu mă dau în vânt după textele fantastice, care, în general, evită explicațiile (lucru care mie nu-mi place). Așadar, „text leneș” este modul cum privesc eu un text construit de autorul X, raportat la ceea ce vreau eu să găsesc într-un text.
      Cam atât. 🙂 Mulțumesc pentru că citești ceea ce scriu pe blog.

Lasă un răspuns la Bogdan Lucian Dragoş Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *