Galaxia 42 – nr. 13/2020 – povestiri

Opiniile exprimate aici n-au niciun fel de legătură cu teoria sau critica literară. Sunt doar criteriile și gusturile mele în materie de apreciere a literaturii. Blogul meu, timpul meu, opiniile mele. 🙂 Dacă vă interesează, luați de citiți. Dacă vreți chestii savante, atunci vă sfătuiesc să căutați în altă parte. 😉

Am citit douăsprezece povestiri din numărul 13/2020 al revistei Galaxia 42 (număr special fantasy) – șapte scrise de autori români, cinci de autori străini. Dintre ele, trei texte mi-au plăcut, cinci mi s-au părut acceptabile, iar patru nu mi-au plăcut.

Leah BOBET – Trei zile și trei nopți în conacul Lordului Darkdrake

(traducere Alexandru LAMBA)

O războinică este capturată de Lordul Darkdrake, care încearcă s-o convingă că tabăra pe care o slujește nu e cea bună. Îmi displace când, fără să fi fost atent cine e autorul, îmi dau seama ce e din cauza unor faze la care ajung să exclam „doar un bărbat / o femeie ar fi putut face eroarea asta” și să constat că am avut dreptate (e o afirmație „sexistă”? deal with it). Aș fi considerat povestirea ok dacă ar fi fost scrisă de o adolescentă aflată la primele ei texte. Așa, a fost „meh!”. Și m-a deranjat lipsa de consecvență a traducerii – ba e „Lordului Darkdrake”, ba „lui Lord Darkdrake”.

Umiyuri KATSUYAMA – Caii se întorc de la război

(traducere Miloș DUMBRACI)

Unei familii i se pare că-și aude calul întorcându-se de la război. Nu glumesc. Asta e povestirea.

Umiyuri KATSUYAMA – Schimbul

(traducere Miloș DUMBRACI)

Ținută captivă, o fată de salvată de mama ei, care le promite zeilor un an din viață dacă-i arată unde o găsește. Și-un final care se vrea lacrimogen și profund, când, de fapt, conține o eroare de logică. Ambele povestiri mi s-au părut forme menite să sune frumos. un fel de „picturi japoneze în cuvinte”, dar atât.

David D. LEVINE – Liaisons Galantes: O romanță științifică

(traducere Miloș DUMBRACI)

O combinație stranie, dar interesantă, de steampunk și fantasy într-o societate în care iubirea dintre două persoane duce la apariția unor ființe numite „galanterii”. Nu pot să spun că mi-a plăcut, dar i-am apreciat originalitatea.

Seth DICKINSON – Suflete de Ciori

(traducere Miloș DUMBRACI)

O necromantă și un vrăjitor din Nord încearcă să-l ucidă pe balaurul care a adus iarna veșnică. Mi-a plăcut modul cum principiile științifice sunt folosite ca magie. Cred că e primul text de la acest autor care-mi place.

Rodica BRETIN – Pasărea albă

Niciodată la această autoare nu reușesc să fiu sigur ce citesc, de fapt – e genul de amestecare de idei, cuvinte, trăiri care nu se potrivește deloc cu felul meu de a percepe realitatea. Conform capacității mele de înțelegere, a fost ceva cu papuași, cu o femeie albă venită să-i studieze și cu un in dus cu pluta.

Marian COMAN – Degete

Aventurile (unele amuzante, altele sinistre) din viața unui copil care are, pe deget, un neg respingător. Povestirea nici nu e genul meu, nici nu înțeleg ce legătură are cu tema numărului. Ca să clarific: nu consider slabă povestirea lui Coman, iar cele două ale lui Katsuyama sunt de părere că au un farmec aparte. Dar, presupunând că revista ar fi fost tipărită, aș fi văzut pe coperta ei scris „ediție fantasy”, m-aș fi aflat în dispoziția de a mă delecta cu niscaiva fantasy, aș fi cumpărat-o și aș fi găsit aceste texte puse sub eticheta respectivă, m-aș fi simțit păcălit. Când văd scris „SF” pe o carte, mă aștept să fie SF, nu fantastică sau cu tangență SF. Când scrie „fantasy”, vreau fantasy, nu o poveste cu un psihopat și o sugestie că poate o fi ceva nenatural acolo.

Cezarina ANGHILAC – Aromă fină de nisip încins

Un fur este tocmit pentru a aduce o creatură ce trăiește în tunelurile de sub pământ. A fost exact ceea ce aștept de la o povestire care are eticheta fantasy. Iar Cezarina Anghilac deja se numără printre autorii români care-mi plac foarte mult. Abia aștept să scoată un nou volum.

George CORNILĂ – Cingătoarea Ipolitei

Un savant călătorește în Munții Orăștiei pentru a face săpături în zona unor ruine, dar se trezește prizonier al unor iele – femei războinice venite din alt timp. George Cornilă a devenit de ceva vreme unul dintre scriitorii români pe care-i apreciez. Erudiția îi permite să jongleze cu naturalețe între o realitate minuțios documentată și o ficțiune care se potrivește perfect în peisaj, încât uneori îmi face plăcere să abandonez tendința de a urmări granița dintre cele două. Totuși, deși mi-a plăcut textul de față, am să-i reproșez o eroare de logică în partea de final (care nu afectează scheletul poveștii, însă) și faptul că, după ce citesc multe povestiri care au o rețetă oarecum similară, încep să-mi doresc ca autorul să ridice un pic miza textelor, să nu le mai lase doar în zona realismului-magic-care-spune-o-poveste-dar-nu-explică-mare-lucru.

Ciprian-Ionuț BACIU – Fortăreața lui Apollo

În Constantinopol, un tată face un pact cu Oracolul lui Apollo, pentru a putea avea un urmaș. Dar pactul se dovedește a fi altceva, o legătură care va purta cititorul către asediul Vienei, apoi mai departe, în viitor, până la cucerirea spațiului. Mi-a plăcut ideea, povestirea e scrisă frumos, dar senzația mea a fost că a ieșit mai mult o amestecătură. Pentru ca toate ideile să se așeze cum trebuie, consider că era nevoie de un text mult mai lung.

Adriana GRIGORE – Funesta artă a țesătorului

Pornind de la legenda competiției dintre Atena și Arachne, autoarea creează o poveste în care-și face apariția și Medusa (de data asta dintr-o perspectivă diferită decât cea mitologică), nimfe, Poseidon, Zeus ș.a.m.d. Am apreciat abilitatea scriitoarei de a crea o poveste nouă, coerentă, pornind de la întâmplări cunoscută, chiar dacă pe mine nu m-a prins în mod deosebit.

Theo ARKAN – La capăt de drum, întotdeauna plouă

Povestirea urmărește o călătorie către Institutul Tehnic Ars Magus pentru Studiul Magiei Contemporane și îmi dă impresia unui episod dintr-un proiect mai amplu. M-a dus cu gândul la superba Lume Disc a lui Pratchett și asta m-a făcut să fiu mai puțin riguros în aprecierea textului. Adică ceva de genul „i-aș da o șansă, dacă ar fi să fie”.

 

2 comentarii

  1. Miloș Dumbraci

    ai sărit nr. 11 și 12 🙂

    • Bogdan Lucian Dragoş

      Așa e. Am zis că încerc să fiu mai de actualitate (adică să vorbesc despre ultimul număr), urmând ca numerele scăpate să le citesc/comentez printre picături, în viitor, când apuc. Deocamdată, nu reușesc să țin pasul cu aparițiile, sper ca din februarie-martie încolo să mă mai eliberez. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *