Galaxia 42 – nr. 10/2020 – povestiri

Opiniile exprimate aici n-au niciun fel de legătură cu teoria sau critica literară. Sunt doar criteriile și gusturile mele în materie de apreciere a literaturii. Blogul meu, timpul meu, opiniile mele. 🙂 Dacă vă interesează, luați de citiți. Dacă vreți chestii savante, atunci vă sfătuiesc să căutați în altă parte. 😉

O primă precizare. Nu sunt atras de textele din zona dark, horror. Modul în care văd eu lumea nu-mi permite decât rareori și în cantități mici să găsesc interesante lucrurile sumbre, viziunile psihotice, stările dureroase, apăsătoare, obsedante. Acestea fiind zise…

Am citit nouă povestiri din numărul 10/2020 al revistei Galaxia 42 (număr special dark coordonat de Miloș Dumbraci) – cinci scrise de autori români, patru de autori străini. Dintre ele, două texte mi-au plăcut, șase mi s-au părut acceptabile, iar unul nu mi-a plăcut. Peste a zecea povestire am sărit, din motive pe care le voi enunța mai jos.

Alaya DAWN-JOHNSON – Ghidul fructelor din Hawai’i

(traducere Miloș DUMBRACI)

Pământul este stăpânit de vampiri, iar oamenii au devenit un fel de „animale de casă” pentru ei, fiind folosiți pentru hrană și amuzament. Dacă nu mă înșel, am mai citit textul într-o revistă de la noi – cred că în Zin. Ideea e interesantă, modul cum e exploatată e reușit. Ridică unele probleme morale care mi-au plăcut.

Stephen KING – Laurie

(traducere Miloș DUMBRACI)

Un bărbat rămas văduv primește de la sora lui un cățeluș pentru a-l ajuta să treacă peste perioada dificilă. Treptat, între om și animal se creează o legătură specială. Mă număr printre cei care nu-l apreciază pe Stephen King. Povestirea de față mi s-a părut e scrisă frumos, dar banală. N-am văzut legătura dintre ea și SFFH.

Artemis KELOSAARI – Cele despre care nu vorbim

(traducere Miloș DUMBRACI)

În podul casei familiei Vartianen se află ascuns ceva. Un mister de pe vremea bunicului, un mister care a produs drame în familia fiului și a adus spaime în viața nepotului. Atmosfera e ce trebuie pentru genul acesta de texte, dar n-am reușit să-mi dau seama care era miza reală.

Rich LARSON – Călători

(traducere Alexandru LAMBA)

O călătoare de pe o navă spațială este trezită din hibernare din cauza unor probleme medicale. Ceea ce descoperă, însă, nu e ceea ce s-a întâmplat în filmul Passengers. 🙂 Povestirea nu mi s-a părut memorabilă, dar nici rea.

Marian COMAN – Poveste din Griadrigas

Băieții unui trib ce hălăduiește liber pe câmpiile lumii abia așteaptă să crească și să meargă în cetate, unde vor deveni bărbați și vor pleca spre alte zări, cu triburile lor. Dar poveștile pentru copii sunt una, iar realitatea cu totul altceva. Marian Coman știe să scrie bine, cu impact. Chiar și când vorbește despre lumi inexistente pare un jurnalist ce știe că realitatea e una și aceeași, indiferent de poleială. Și că ea ascunde, adesea, lucruri dure. Un text foarte bine scris, cu acțiunea condusă excelent și genul de final care ridică miza.

Flavius ARDELEAN – Din somnul său în alambic

Sunt de acord că Flavius Ardelean e un autor care „le are cu meșteșugul literar”, dar direcțiile în care virează textele sale sunt în zone pe care eu nu le diger, așa încât, la momentul actual, nu-i mai citesc prozele.

Cătălina FOMETICI – Magnolii purpurii

Într-un oraș american au loc o serie de crime, ale căror victime sunt femei tinere, cărora le place distracția. Iar protagonista povestirii pare să se încadreze perfect în tipar, așa cum remarcă și bărbatul de care e îndrăgostită, dar căruia ezită să-i mărturisească sentimentele. Pe la mijloc mi s-a părut că acțiunea trenează (mă refer la ceea ce ar fi oferit tensiune povestirii). Textul are momentele lui, dar, per total, nu l-am găsit suficient de închegat.

Cristian VICOL – Atât cât o sta soarele pe cer

Într-o lume care îmbină elemente mitologice și moderne, sosirea iernii poate aduce vremuri tulburi. Are farmecul ei per ansamblu, dar e mult prea plină de simboluri și prea puțin coerentă pentru gustul meu.

Mihai Alexandru DINCĂ – Nervi de oțel

În spațiu, supraviețuirea nu este ușoară pentru un soldat rănit, chiar dacă tehnologia pare să-l ajute la fiecare pas, indiferent de distanță. Iar când sistemul de referință cunoscut e dat peste cap, lucrurile pot lua o întorsătură neașteptată. M-am bucurat să văd că MAD a revenit la scris. Îmi părea rău că un autor ale cărui povestiri îmi plăcuseră atât de mult dădea impresia că se retrăsese. Din păcate, pauza îndelungată s-a văzut. Textul are idei interesante, cu răsturnări de situație, cu o abordare care, în unele momente, s-a ridicat la standardele cu care mă obișnuise autorul. Per total, însă… văzând ingredientele folosite de autor, mă așteptam să iasă ceva care să mă impresioneze de la cap la coadă. N-a fost așa – am simțit că autorul e un pic „ieșit din mână”. Dar are vreme să-și revină. 😉

Robert GION – Oglinda-de-apă

Ajunsă obeză, o tânără găsește un ochi de apă unde chipul i se reflectă așa cum arăta pe vremea când era slabă, iar descoperirea începe s-o obsedeze. Construită frumos către punctul culminant, dar mult prea previzibilă.

2 comentarii

  1. 1. Dawn-Johnson eu nu știam (nu știu) să mai fi apărut în ro, pe net nu găsesc nimic, nici în general, nici pe goodreads. În Zin văd că nu e, o fi fost pe altundeva? Eu personal am citit-o direct în F&SF Magazine și am vorbit direct cu autoarea. Dacă îți amintești, zi-mi te rog unde a mai fost. 2. La Kelosaari miza am perceput-o ca acceptare a unei relații dublu interzise de „normalitate” și, mai ales, de renunțare după acceptare. Cred că nu neapărat partea horror e de fapt miza pentru autor, ci un pretext pentru „judecat” altceva 🙂 3. La King: acesta nu a fost număr SFF, ci în esență, și prin excepție, horror. Chiar dacă povestirea e oarecum horror doar vreo pagină, totuși King ESTE genul horror la acest moment. După mine, horror înseamnă King și alții, în opinia mea nu de fan, ci de mega-fan (eu îl consider cel mai bun scriitor în viață, dintre toate genurile existente, nimeni nu mai scrie atât de viu, atât de real din doar câteva rânduri). 6. La invitații speciali români, scopul meu a fost să ating mai multe nișe diferite – pt Miloș persoana sunt chiar mai multe „pe roșu” decât la tine (sau și mai tare „pe roșu”), dar pentru Dumbraci coordonatorul concluziile le-am tras din statistici și sunt diferite (cele care mi-au plăcut mie sunt cel mai puțin căutate de cititori și invers). Drept coordonator, pot spune că selecția a fost un succes. 7. Mulțumim de lectură, a fost ceva volum!

    • Bogdan Lucian Dragoş

      Scuze că a durat atât de mult până să răspund. M-am uitat prin numerele pe care le am eu din Zin și, într-adevăr, n-am găsit acolo povestirea. Totuși, mie îmi sună cunoscut. Dar nu știu să spun unde am dat peste ea. Să semene cu un alt text citit de mine, încât în mintea mea să se fi produs o asociere/confuzie?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *